Anul Nou pe rit vechi: Tradiții și semnificații în comunitățile ortodoxe din România
Anul Nou pe rit vechi este sărbătorit în noaptea dintre 13 și 14 ianuarie, reprezentând un moment important pentru credincioșii ortodocși care urmează calendarul iulian. În România, peste un milion de persoane se identifică cu Biserica Creștin-Ortodoxă de Stil Vechi, incluzând majoritar comunități de ruși lipoveni și sârbi.
Conform datelor recensământului, numărul rușilor lipoveni se ridică la aproximativ 30.000, iar al rușilor și sârbelor la 9.000, respectiv peste 22.000. În plus, se estimează că în România trăiesc în jur de 1.800 de armeni.
Istoria calendarului ne arată că, înainte de venirea lui Hristos, existau două metode de calculare a timpului: cel egiptean, folosit pentru precizia sa de 365 de zile, și cel roman, care abia ajungea la 355 de zile. Împăratul Iulius Cezar a adoptat sistemul egiptean în anul 46 î.Hr., creând astfel calendarul iulian. Cu toate acestea, acest calendar avea o mică diferență față de anul solar real, care a dus, în timp, la decalaje.
Pentru a corecta aceste erori, Papa Grigore al XIII-lea a implementat reforma calendarului în 1582 și a creat calendarul gregorian, care a fost adoptat de Biserica Ortodoxă Română în 1924, după un consiliu interortodox desfășurat la Constantinopol. Această schimbare a dus la decalaje în sărbătorile importante, cum ar fi Crăciunul, sărbătorit pe 7 ianuarie, și Anul Nou pe rit vechi, celebrat în noaptea de 13 spre 14 ianuarie.
În noaptea de 13 ianuarie, după apusul soarelui, tinerii umblă cu "Plugășorul", iar cei care îi primesc în case sunt considerați binecuvântați pentru anul care vine. Totodată, flăcăii dansează "Căluțul" pentru a aduce noroc gospodarilor. În aceste zile, copiii și tinerii colindă satele, cântând și aducând urări de bine pentru noul an, îmbrăcați în haine tradiționale și măști simbolice.
Gospodinele pregătesc mese bogate, împărțind dulciuri, nuci și mere pentru a asigura belșugul în anul ce urmează. În comunitățile sârbești din Timișoara, o tradiție locală menționează că cei care sunt acoperiți de fustele țigăncilor înainte de miezul nopții vor avea parte de noroc pe parcursul anului. În Banat, sârbii obișnuiesc să spargă paharele din care au băut prima șampanie a noului an, credința fiind că astfel vor rămâne sănătoși.
Rusii din Galați păstrează tradițiile culinare de sărbători, preparând clătite cu brânză sau carne, varză, piroști și găluște cu carne tocată, alături de cozonac, cârnați și sarmale.
Pentru Anul Nou, există mai multe obiceiuri și superstiții ce vizează un început favorabil. De exemplu, fetele nemăritate pun busuioc, o ramură de măr și o monedă într-un vas cu apă pentru a visa persoana cu care sunt menite să se căsătorească. În noaptea de Revelion, trebuie să fiți aproape de lucrurile dorite, fie că este vorba de bani, dragoste sau veselie; iar zgomotul făcut în noaptea de Revelion ajută la alungarea spiritelor rele.
Pe de altă parte, există și lucruri care aduc ghinion în prima zi a noului an, precum spălarea rufelor, îndatorarea sau aruncarea de lucruri din casă.
În lumea întreagă, tradițiile culinare de Anul Nou sunt bogate în simboluri. De exemplu, grecii prepară o prăjitură numită Vasilopita, care are o monedă ascunsă pentru a aduce noroc. În Spania se consumă 12 boabe de strugure la miezul nopții, fiecare reprezentând o dorință pentru fiecare lună a anului.
Astfel, Anul Nou pe rit vechi în România este o sărbătoare plină de tradiții și semnificații, ce reflectă cultura și credințele comunităților ortodoxe care continuă să păstreze aceste obiceiuri.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
