Dorin Pavel, pionier al hidroenergeticii în România, om de geniu din Sebeș
Dorin Pavel, considerat părintele hidroenergeticii românești, rămâne o figură emblematică pentru comunitatea academică din România. Potrivit alba24.ro, pentru meritele sale a fost numit, post mortem, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România.
Născut la Sebeș, la 31 mai 1900, Pavel a urmat școala primară și gimnaziul german în orașul natal. Studiile liceale le-a continuat la Orăștie și apoi la Brașov, unde a susținut examenul de bacalaureat în 1918. Tânărul a fost atras în mod deosebit de potențialul apelor și de utilizarea energiilor acestora, decizând să studieze ingineria electrică la Politehnica din Zurich, Elveția. A obținut diploma de inginer electromecanic în 1923 și titlul de doctor în științe tehnice în 1925.
După absolvire, Dorin Pavel a dedicat aproape 40 de ani muncii pe șantiere și peste 50 de ani în domeniul academic. A elaborat planuri pentru 567 de uzine hidroelectrice în întreaga țară, analizând atât aspectele tehnice, cât și cele economice ale acestor proiecte. La începutul carierei, a fost angajat la S.A.R. "Electrica", unde a inventariat potențialul hidroenergetic al României și a elaborat "Planul general de amenajare a forțelor hidraulice ale României" în 1933, o lucrare de referință.
Conform celor citate de Volker Wollmann, în lucrarea sa "Patrimoniu preindustrial și industrial în România", între 1930 și 1934 a fost șef de exploatare la centrala Dobrești și, ulterior, director tehnic la Uzinele Comunale din București, unde a amenajat lacurile Buftea, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei și Fundeni. A fost, de asemenea, implicat în primele încercări pe modele hidraulice și în realizarea unor baraje importante precum CHE Crainicel și CHE Zărnești.
Activitatea sa nu s-a limitat doar la inginerie practică, ci s-a reflectat și în teoria și educație. Pavel a tipărit 22 de manuale și cursuri, peste 150 de publicații, însumând peste 11.000 de pagini, și a fost un pasionat dascăl, contribuind la dezvoltarea laboratorului academicianului Valcovici și la promovarea hidraulicii în România. În 1976, a publicat o lucrare revoluționară, "Arhitectura apelor", care a avut un tiraj inițial de doar 1.600 de exemplare, dar s-a epuizat rapid.
Conform aceleiași surse, pridică, Dorin Pavel a fost inclus în galeria mari ingineri români, alături de nume precum George Constantinescu, Anghel Saligny, Ilie Radu și Dimitrie Leonida. A fost răsplătit cu numeroase premii și distincții pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul tehnic și educației. Între altele, i-a fost conferit post mortem, în 1995, titlul de "Cetățean de onoare" al Municipiului Sebeș.
Dorin Pavel a încetat din viață pe 6 iulie 1979, la București, și a fost îngropat în Lancram, alături de strămoși și de familia sa. În paginile istoriei, rămâne un arhitect al apelor, un vizionar și un dascăl devotat, recunoscut pentru munca neobosită și dezvoltarea potențialului hidroenergetic al României. Un bust închinat personalității sale se află în apropierea gimnaziului din Sebeș, realizat de artistul Constantin Popovici, care a voit astfel să îi aducă omagiu pentru contribuțiile sale, notează Wollmann.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
