Monahia Antonina Diaconu, viețuitoare la Mănăstirea Tismana, face parte dintre propunerile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru canonizarea în rândul monahismului feminin, potrivit informațiilor oficiale. Această propunere aduce în atenție viața dedicată rugăciunii și ascultării a unei femei cu un destin legat de credință și smerenie.
👉 Contextul nașterii și începuturile în viața monahală
Monahia Antonina, născută la 7 martie 1923 în comuna Runcu, județul Vâlcea, sub numele Ilinca Diaconu, a fost crescută într-o familie profund credincioasă. De tânără, a ales să urmeze calea monahismului și în anul 1950 a intrat în mănăstire, primind numele religios Antonina.
De-a lungul vieții, a trăit în smerenie și a fost dedicată cu tot sufletul rânduielilor mănăstirești. La Mănăstirea Tismana a fost pusă să slujească în gospodăria mănăstirii, activitate pe care a continuat-o până la finalul vieții sale.
👉 Viața monahală în perioada regimului comunist și recunoașterea ulterioară
În perioada comunistă, monahia Antonina a continuat să practice cu strictețe ascultarea, rugăciunea și postul. S-a făcut remarcată prin smerenia și răbdarea sa, calități care i-au definit întreaga existență spirituală și i-au adus respectul în comunitatea monahală.
Astfel, viața ei a reprezentat un exemplu de dăruire totală în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fiind acum cinstită prin propunerea pentru canonizare, conform celor transmise în contextul actualului proces inițiat de Sfântul Sinod.
