7 noiembrie: Ziua Internațională a Victimelor Comunismului, un omagiu adus celor căzuți

Pe 7 noiembrie, este marcată Ziua Internațională a Victimelor Comunismului sau Memento Gulag, eveniment care a fost sărbătorit pentru prima dată în 2003 la Roma și apoi, în 2004, la București. Inițiativa acestei zile aparține organizației Comitatus Pro Libertatibus, o federație de asociații și comitete creată în 1997 la Milano, sub conducerea lui Vladimir Bukovski. Scopul acestei organizații este de a promova o „cultură a libertăților”.

Memento Gulag este dedicat memoriei victimelor represiunii comuniste, în special celor care au suferit în lagărele de muncă forțată sau au fost în închisori și colonii de detenție politice în timpul regimului comunist. De asemenea, se commemorează persoanele care au murit în timpul anchetelor efectuate de Securitate sau de serviciile secrete ale altor țări comuniste. Această inițiativă are rolul de a aduce în atenția publicului traumele și suferințele îndurate de zeci de mii de români care s-au opus regimului comunist sau care au fost considerați o amenințare de către autoritățile comuniste.

Ziua Internațională a Victimelor Comunismului oferă un spațiu public de reculegere și cinstire a memoriei celor care au murit în detenție sau care au suferit torturi și privări de libertate. Proclamarea acestei zile servește, de asemenea, la educarea și informarea tinerilor despre istoria represiunii comuniste și ororile sistemului totalitar din România și din alte țări din Europa de Est.

Gulagul comunist a reprezentat un sistem brut al închisorilor și lagărelor de muncă forțată, utilizat în Uniunea Sovietică, România și alte țări comuniste, cu scopul de a elimina opoziția și de a „reforma” prin forță persoanele considerate inamice ale regimului. Acest sistem a provocat suferințe inimaginabile pentru milioane de oameni.

În Uniunea Sovietică, Gulagul a funcionat ca un vast complex de lagăre de muncă în care milioane de oameni, inclusiv prizonieri politici și oameni obișnuiți, erau obligați să lucreze în condiții extreme. Exemple notabile sunt lagărele Kolyma și Magadan din Siberia, unde temperaturile scăzute și condițiile inumane au dus la moartea a zeci de mii de prizonieri.

În România, Gulagul s-a manifestat printr-o rețea extinsă de închisori politice, unde erau închiși opozanți ai regimului, intelectuali și alte grupuri considerate periculoase. Locații importante includ închisorile de la Aiud, Jilava și celebra „Închisoare a Elitelor” de la Sighet, unde numeroase personalități au fost tratate cu brutalitate și multe au murit.

Impactul psihologic al sistemului gulagului nu s-a limitat la represiunea fizică; mulți detinuți au suferit distrugeri psihologice prin tortură, menite să-i facă să-și denunțe colegii sau familia. Familiile acestora au fost stigmatizate, multe persoane pierzându-și locurile de muncă și suferind marginalizare.

Deportările în zone izolate, cum ar fi Bărăganul, reprezintă o altă formă de represiune, mii de oameni fiind obligați să trăiască în condiții dificile și să supraviețuiască cu resurse limitate.

Experiențele traumatizante trăite de cei închiși în gulaguri au avut efecte devastatoare pe termen lung asupra sănătății fizice și mentale a supraviețuitorilor. Stigmatul de „dușman al poporului” a continuat să le afecteze viețile chiar și după eliberare, în anii regimului comunist.