Zilele Babei Dochia: O tradiție de primăvară În tradiția creștină, Ziua de 1 martie este dedicată Sfintei Mucenițe Evdochia, de la care se spune că Baba Dochia și-ar fi luat numele. Cu toate acestea, conform lui Ion Ghinoiu, Baba Dochia nu este un personaj creștin, ci unul precreștin. A preluat doar numele și data de sărbătorire de la Sfânta Evdochia, fiind un personaj negativ și rău, care își supune nora la mari încercări. Potrivit legendei, la sfârșitul lunii februarie, Baba Dochia își trimite nora la pădure să culeagă fragi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nora găsește fragi copți, iar Baba Dochia crede că vara a venit și își pregătește oile pentru a urca la munte. Pe măsură ce pleacă în drumul său, începe să plouă neîncetat timp de 9 zile și 9 nopți. Înghesuindu-i-se cojoacele, Baba Dochia începe să le scoată, unul câte unul. Se spune că vremea capricioasă din primele zile ale lunii martie este creată de ea, care își scutură câte un cojoc de ploaie sau de omăt. Legendele despre Baba Dochia o prezintă ca pe o mamă a anului vechi și mama lui Dragobete, purtătorul dragostei, care reprezintă principiul pozitiv în opoziție cu aceasta. Conform lui Ion Ghinoiu, Însăși denumirea de "babă" semnifică faptul că acest personaj a ajuns la bătrânețe, în pragul morții și al renașterii anuale. Așadar, zilele cuprinse între 1 și 9 martie reprezintă perioada în care Dochia își împlinește destinul urcând muntele, împreună cu oile sale, pentru a muri înspre renaștere. Moartea Babei Dochia la 9 martie simbolizează, prin urmare, renașterea ei, care urmează să își reia ciclul de 365 de zile. Conform lui Ion Ghinoiu, o posibilă interpretare a acestor legende ar fi punerea în opoziție a Babei Dochia cu nora sa, simbolizând contrariile dintre iarnă și vară. Lupta dintre cele două forțe are loc pe parcursul celor 9 sau 12 zile, iar în cele din urmă, vara iese învingătoare după moartea Babei Dochia. Într-o perspectivă mai arhaică, Baba Dochia era considerată o reprezentare maternă, agrară și lunară. Luna era asociată cu noaptea, iarna și frigul, spre deosebire de Soarele, simbol patern, patron al zilei, al verii și al vieții. Astfel, zilele Babei simbolizează lupta dintre forțele întunericului și ale luminii, între noapte și zi. Conform credințelor populare, după zilele capricioase ale Babei Dochia, urmează alte 9 zile, numite "zilele moșilor", mai blânde. Obiceiul din zilele noastre este să se repartizeze o zi din cele 9 sau 12, câte unei persoane dintr-o comunitate. Dacă ziua de naștere are o cifră mai mare de 9, se adună cele două cifre. De exemplu, dacă cineva este născut pe 23 a oricărei luni, baba sa va fi la data de 5 martie. În cazul în care cineva este născut pe 29, se adună 9 și 2, apoi 1 și 1, deci baba sa va fi la data de 2 martie. Alte persoane preferă să își aleagă baba în mod aleator sau în funcție de ziua de naștere. Se spune că, după cum va fi ziua respectivă din Zilele Babei, așa va fi și sufletul sau firea persoanei. Aceste 9 sau 12 zile sunt privite ca o perioadă importantă pentru renăscutul naturii și al oamenilor, aducând fericire, noroc, belșug și împliniri. Tradițiile și obiceiurile legate de Zilele Babei Dochia sunt păstrate și în prezent, reprezentând una dintre cele mai îndrăgite tradiții de primăvară în cultura românească.