A doua zi de PAȘTE 2024: Obiceiul ”Udatului”, ciocnitul ouălor invers. Sărbătoarea Învierii Domnului este singura căreia îi sunt dedicate trei zile. În a doua zi de Paște, sunt marcate unele obiceiuri și tradiții încă păstrate în comunitățile rurale. Se mai ține obiceiul udatului sau stropitului, dar și ”fugăritul mirelui” sau ”pomana copiilor”. Vezi și URĂRI DE PAŞTE 2024 Mesaje și FELICITĂRI de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători Sunt obiceiuri pitorești, cu prilej de veselie pentru toată familia. Obiceiul ”Udatului” sau stropitul este cel mai cunoscut obicei de Paşte. Se păstrează atât în judeţul Alba, cât şi în majoritatea localităţilor din Transilvania. Lunea, feciorii stropeau cu apă fetele din sat, iar marțea fetele îi udau pe feciori. Obiceiul s-a păstrat și în zilele noastre. În cea de-a doua și în cea de-a treia zi de Paște avea loc stropitul ritual cu apă. În zilele noastre, bărbaţii obişnuiesc să ude doamnele şi domnişoare cu parfum. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână. Se spune că, într-o zi, o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinta în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze. Păgâna i-a replicat că se creştinează numai dacă îi dovedeşte existenţa lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu: „Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”. Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paşte. Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică şi în Banat sau în Bucovina. Tradiţia mai arată că nici unei fete nu îi va merge bine în acel an dacă nu este stropită. Dacă primesc „udătorii”, vor rămâne frumoase tot anul. La ţară, se păstrează încă obiceiul ca băieţii să îi întrebe pe părinţii fetelor dacă primesc cu udatul, spunând următorul vers: “Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi daţi voie să o stropesc?”. Un alt obicei din Alba este ”Pomana copiilor”. Este o tradiție transmisă din generație, la satul Presaca Ampoiului, în a doua zi de Paște. Ritualul începe în Duminica Floriilor. Atunci gospodinele satului duc făina la ”prescurariță”, femeia din sat care coace prescurile pentru biserică. În a doua zi de Paște, după slujba religioasă, colăceii sunt sfințiți de către preot. Sunt așezați pe iarba din curtea bisericii pe două rânduri. Apoi, în interiorul lor se așează ouă roșii. Toți copiii din sat se așează unul în spatele fiecărui colac și primesc din partea preotului ”pomeneala” sfințită. Pomana dată copiilor simbolizează o pomană dată în numele celor morți și a celor care nu au fost pomeniți niciodată în biserică. După terminarea slujbei religioase, urmează „Fugăritul mirelui”. Tânărul din sat care s-a căsătorit ultimul în anul anterior este fugărit de doi feciori necăsătoriţi. Dacă este prins, mirele va trebui să-i cinstească pe ceilalţi tineri. Sătenii vor spune glume şi vor râde pe seama lui. Dacă nu va fi prins, el va trebui cinstit de către urmăritori cu vin şi bucate. Bătrânii satului povestesc că, în vechime, obiceiul se practica în ziua nunţii, când mirele era fugărit de feciorii satului. Alt obicei este “Jucatul lopţii în bâtă”, un sport local asemănător oinei tradiţionale româneşti. Băieţii satului formează echipe de câte cinci sau opt jucători, trasează terenul şi înfig doi ţăruşi în pământ – unul de la care se porneşte şi unul la care trebuie să se ajungă. Jucătorii trebuie să parcurgă dus-întors distanţa dintre cei doi ţăruşi fără să fie loviţi de “loptă”, o minge făcută din cârpe legate. Jucătorii echipei adverse vor lovi lopta cu bâte, având dreptul la câte trei lovituri. Fiecare jucător care îşi epuizează loviturile schimbă rolul cu cel pe care trebuia să-l lovească cu lopta. Echipa care îşi va epuiza prima loviturile va fi declarată învinsă. Sunt reguli privind ciocnitul ouălor de Paşte, pentru fiecare dintre cele trei zile ale sărbătorii. Dacă în duminica de Paşti ouăle se ciocnesc doar cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos. Tot în a doua zi de Paşte, se obişnuieşte ca finii să se ducă în vizită la naşi, cu colaci, pască şi ouă roşii, iar copiii merg la părinţi. În zilele de Paşte existau interdicţii aspre, încă din moşi strămoşi: în prima zi nu era permisă plecarea din sat, nu se mătura prin casă, nu se pregătea mâncare, iar masa de Paşte nu se ridica timp de trei zile. ”Statu la vase” de la Șugag Un obicei unic în ţară este „Statu la vase”, din comuna Șugag. Etnologii spun că acesta ar data din perioada tracilor. În a doua zi de Paște, cuplurile căsătorite recent primesc lucruri şi vase necesare pentru întemeierea noii gospodării. Obiceiul este completat cu spectacol folcloric și participarea membrilor comunității. Luni, 6 mai: ”Statu la vase”, obicei unic în țară, la Şugag. 14 familii tinere primesc cadouri, în a doua zi de Paşti. PROGRAM Comuna Şugag, comună veche de oieri, se află la 30 de kilometri de Sebeş, fiind una dintre cele mai mari şi mai bogate localităţi de pe Valea Sebeşului. Comuna este atestată documentar încă din anul 1575. Superstiții și tradiții din a doua zi de Paște Tradiția spune că dacă vei păstra un ou roșu 40 de zile după Paşti şi nu se strică, vei avea noroc tot anul. În zilele de Paști se aşează o bucăţică de fier sub prag, semnificând protecţie pentru casă. Tradiția mai spune că în a doua zi de Paște cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se întoarcă în casa în care au locuit pentru a-și proteja oamenii dragi.