Castelul Martinuzzi din Vințu de Jos va fi restaurat și transformat într-un HUB cultural. Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia a obținut, la mijlocul lunii martie, o finanțare nerambursabilă de 200.000 de lei acordată de către Institutul Național al Patrimoniului (INP) prin programul Timbrul Monumentelor Istorice, în vederea punerii în siguranță, conservării ruinelor și transformarea „Castelului Martinuzzi” din Vințu de Jos într-un HUB cultural. Proiectul „Restaurare generală Castel Martinuzzi, conservare ruină, punere în siguranță, amenajare HUB cultural” a obținut finanțarea după Decizia 51 din 4 martie 2024 de suplimentare a fondurilor destinate Subprogramului Proiectare (elaborarea documentațiilor tehnice pentru intervenții asupra monumentelor istorice). „Castelului Martinuzzi” este inclus în lista monumentelor istorice din 2015 sub codul AB-II-m-B-00394. În prezent castelul nu este folosit, aflându-se în stare de ruină. Potrivit reprezentanților Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia, construcția castelului a început probabil în cursul anului 1615, la cererea principelui Gabriel Bethlen. Este de presupus că proiectul castelului, inspirat din principiile lui Sebastiano Serlio, aparține arhitectului lombard Giacomo Resti, originar din Verna (Como), activ între 1615 și 1634 în Transilvania. El este considerat autorul proiectului de castel hexagonal alungit, înscris într-un oval, apărat pe colțuri de turnuri romboidale de la Vințu de Jos. Construcția castelului a fost întreruptă înainte de finalizarea lucrărilor atunci când principele Gabriel Bethlen a realizat că amploarea castelului întrece cu mult exigențele curții sale. Din proiectul hexagonal nu au fost construite laturile de sud și nord-est, iar turnul de sud-est și încăperile adiacente au fost realizate doar parter. Poarta principală de acces în incinta castelului a fost realizată prin adaptarea turnului romboidal nordic adiacent aripii nordice a castelului. Clădirea reprezintă unicitate chiar și în stadiul de ruină în care se află, fiind printre puținele castele Renascentiste al sec. XVII din Transilvania. În prezent nici o încăpere interioară a castelului nu mai este utilizabilă, întreg ansamblul este în stadiu avansat de ruinare. Ca urmare a pierderii învelitorii acoperișului la finalul anilor ’70 interioarele și zidurile perimetrale au fost expuse intemperiilor până în punctul în care astăzi sunt distruse învelitoarea, șarpanta de lemn a acoperișului, toate bolțile peste parter ale aripii nordice a castelului și parțial zidurile perimetrale de sud și est. Turnul de colț, amplasat spre exteriorul curții pe latura vestică este și el în mare parte prăbușit. Scara interioară care lega cele două registre ale castelului, dispusă în segmentul rămas al aripii vestice, s-a prăbușit și ea. Sunt pierdute de asemenea și toate componentele de lemn, incluzând elementele de tâmplărie și mobilier. Zidul de incintă de odinioară este pe segmente ample prăbușit, rezultând cantități considerabile de moloz în interiorul incintei. Realizarea acestei investiții are ca prim deziderat salvarea structurii castelului și introducerea sa în circuitul turistic local și național și va cuprinde o serie de intervenții: