Duminica Floriilor: Intrarea Domnului în Ierusalim. Credincioșii sărbătoresc Floriile, în 28 aprilie 2024, o zi cu semnificații religioase deosebite, cu o săptămână înainte de Învierea lui Isus Hristos. Cu o săptămână înainte de Patimile Sale, Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin, înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulțimea, recunoscându-L ca fiind adevăratul Mântuitor, L-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie. Din punct de vedere liturgic, din această zi începe Săptămâna Patimilor, potrivit crestinortodox.ro. În amintirea acestora, în biserici se oficiază în fiecare seara Deniile, slujbe prin care credincioșii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere. În Duminica Floriilor, este dezlegare la pește, potrivit calendar ortodox. Duminica Floriilor: Intrarea Domnului în Ierusalim. Simboluri Hristos intră smerit, călare pe mânzul asinei, împlinind astfel profeția lui Zaharia: „Bucură-te foarte fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tau vine drept și biruitor, smerit și calare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia IX, 9). Mulțimea l-a întâmpinat cu ramuri de finic și cântări de bucurie: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). Mântuitorul este primit cu atâta entuziasm de mulțime datorită învierii lui Lazăr din mormânt. Minunea este sărbătorită în sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor. Biruința Sa asupra morții lui Lazăr prevestește biruința asupra propriei morți. Din acest motiv, de Florii, preoții și credincioșii poartă ramuri de salcie înmugurite, simbol al biruinței vieții asupra morții. În ziua de Florii, preoții binecuvintează ramuri de salcie care apoi sunt împărțite credincioșilor, ca o actualizare a întâmpinării Domnului de către poporul evreu cu ramuri de finic. Potrivit legii evreiești, fiecare iudeu trebuia să meargă măcar o dată pe an la templul din Ierusalim, pentru a aduce jertfe lui Dumnezeu. Mântuitorul vine să împlineasca profeția și să-i cheme pe iudei la Sine. Sfântul Chiril al Alexandriei spune, în Comentariul la Evanghelia dupa Ioan, că El nu a venit la Ierusalim pentru o împreună prăznuire cu iudeii, ci să le predice dumnezeirea Sa prin cuvintele, minunile și rănile Sale. Intrarea Sa triumfală în Ierusalim avea să descopere că El este Mesia cel așteptat, că poporul nu trebuie să mai aștepte un alt Împărat. Să le arate că este un altfel de Împărat, neasemănător celor cunoscuți în istorie. Din acest motiv El nu a intrat călare pe un cal, așa cum s-ar fi cuvenit unui împarat, ci pe un asin, ca semn al neacceptarii tronului lumesc. Ierusalimul în care intră Hristos este chipul Ierusalimului ceresc, acolo unde Fiul domnește veșnic împreună cu Tatăl și cu Duhul și preinchipuie Noul Ierusalim – Biserica, în care El va fi mereu prezent prin Duhul Sfânt. Drumul Mântuitorului spre Ierusalim este refăcut în cadrul fiecarei Liturghii prin Vohodul sau Ieșirea Mare. Ieșirea preotului din altar pe ușa dinspre miazănoapte, cu cinstitele daruri, în timp ce se cântă „Ca pe împăratul tuturor să-L primim…”, traversarea naosului și intrarea prin ușile împărătești actualizează Intrarea Domnului în Ierusalim. La început, Duminica Floriilor a fost ținută numai de comunitatea creștină din Ierusalim. Mai târziu, o întâlnim în Egipt, Siria și în Asia Mică. Această sărbatoare se mai numea și Duminica aspiranților la Botez. În această zi catehumenii, care fuseseră admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credință. Această duminică a purtat si denumirea de Duminica grațierilor: în cinstea ei, împărații acordau grațieri. Duminica Floriilor mai este cunoscută și ca Duminica Stâlpărilor – după denumirea ramurilor de palmier sau finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim. Este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. În secolul al V-lea se celebra în Constantinopol, când împăratul și curtea sa participau la procesiunea solemnă. Sărbatoarea Floriilor era prăznuită într-un mod cu totul special. Credincioșii purtau ramuri de finic pe străzile orașului, intonând cântări. Intrarea Domnului în Ierusalim inaugurează ultima săptămână din viata Sa pământească. Astfel, din această zi începe Saptamana Patimilor. În toate bisericile se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii sunt chemați să-L însoțească pe Hristos pe drumul crucii, până la moartea și Învierea Sa. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan arată în Evanghelia sa că Mântuitorul Hristos a avut trei veniri la Ierusalim. Prima dintre ele a fost în anii 27-28, atunci Iisus Hristos a mers la templul Domnului (Ioan 2, 13). În anul 29, la sărbătoarea Corturilor, când Mântuitorul S-a suit la templu, venind din Galileea, a avut loc a doua venire. Atunci Iisus Hristos a vorbit mulţimilor tulburate de prezenţa Sa (Ioan 7; 14). Ultima venire, aceasta pe care Biserica o sărbătoreşte astăzi, a avut loc în anul 30 („Dicţionarul de Teologie Ortodoxă”, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994). „Iar când s-au apropiat de Ierusalim și au venit la Betfaghe, la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicându-le: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată veți găsi o asină legată și un mânz cu ea; dezlegați-o și aduceți-o la Mine. Și dacă vă va zice cineva ceva, veți spune că-I trebuie Domnului; și le va trimite îndată. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: «Spuneti fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asina, pe mânz, fiul celei de sub jug». Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus vesmintele, iar El a șezut peste ele.