Sărbătoarea de Florii, prin care credincioșii sărbătoresc intrarea Domnului în Ierusalim, marchează o serie de obiceiuri, tradiții și superstiții legate de momentul din an și renașterea naturii. Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (ramurile de salcie sau măslin, cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim) este sărbătorită la o săptămână înaintea Învierii Domnului. Simbolizează intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim, singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: ‘Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului’. Prin aceste cuvinte, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Iisus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine, potrivit Agerpres. De Florii își sărbătoresc ziua onomastica toti cei care, la botez, au primit nume de flori. „Floriile“ amintesc de o veche serbare romană de la începutul primăverii – „Floralia“. După slujba de dimineaţă de la biserică, ramurile sfinţite şi binecuvântate de salcie sunt aduse acasă şi se ating cu ele copiii, ca să crească mari şi frumoşi. Sunt păstrate la icoane, la porţi, la grinda casei, sunt puse pe morminte sau într-un loc curat. Alteori, crenguţele de salcie sfinţite se plantează undeva în grădină. Se spune că ele vindecă animalele bolnave sau aduc o recoltă mai bogată. Cele puse la icoană se păstrează tot anul şi se folosesc ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa şi familia. Sâmbăta dinaintea Floriilor este dedicată comemorării morţilor. Ziua aceasta este numită şi „Moşii de Florii” sau „Lazărul”, obişnuindu-se ca femeile să facă „plăcinte lui Lazăr“ şi să le dea de pomană. De Florii se mănâncă peşte. Este a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morţii, care aşteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ, să se îmbăieze. Cu ramurile de salcie sfințite, unii oameni se încing la mijloc, pentru a scăpa de durere. De Florii, fetele puteau afla dacă se vor căsători sau nu în acel an. Puneau o oglindă și o cămașă curată sub un pom altoit. Când răsărea soarele, le foloseau pentru farmece de noroc în dragoste. În unele zone, fetele fierbeau busuioc în apă, la miezul nopții. Dimineața se spălau pe cap cu această apă, ca să aibă păr frumos. Apoi turnau apa la rădăcina unui pom, ca să se uite băieții după ele ca după un copac înflorit. Se spunea că cine se spală pe cap fără apă descântată risca să albească. Se spune, de altfel, că nu e bine să te speli pe cap de Florii, deoarece vei albi și vei încărunți prematur. Nu se spală pe cap, ca să nu înflorească la fel ca pomii. Se mai spune că așa cum va fi vremea de Florii, va fi și de Paște. Se crede că cel care înghite trei mâţişori întregi în ziua de Florii nu va suferi tot anul de dureri de gât. Tot la sate exista credinţa potrivit căreia dacă aprinzi mâţişori şi afumi casa cu ei când este furtună, căminul va fi ferit de fulgere.