Mica Unire din 24 ianuarie 1859 - Unirea Principatelor Române

Ziua de 24 ianuarie este o dată importantă în istoria României, marcând Unirea Principatelor Române în 1859. Aceasta a avut loc la scurt timp după ce Alexandru Ioan Cuza a fost numit domn al Moldovei și al Țării Românești. Unirea nu a fost doar o reușită națională, ci și un exemplu de diplomație și strategie politică. Fiecare etapă a acestui proces a fost marcată de negocieri intense și compromisuri.

Contextul european al acelei perioade era complicat, cu mari puteri care își disputau influența asupra regiunii. După ani de ezitări și presiuni externe, Unirea a devenit o realitate în urma războiului Crimeii (1853-1856), în care Rusia a fost învinsă de Regatul Unit, Franța, Sardinia și Imperiul Otoman. Astfel, Moldova a obținut drepturi suplimentare, inclusiv trei județe din sudul Basarabiei.

În toamna aceluiași an, după noile alegeri, ambasadorii au susținut din nou unirea celor două principate. Cu toate acestea, proiectul de unire a fost mai mult simbolic, iar cele două teritorii aveau să rămână în mare parte autonome, cu capitalele la București și Iași.

Principalele discuții despre unire au fost purtate la Congresul de către contele Walewski, ministrul de Externe al Franței, care a propus ca soarta Principatelor să fie decisă de acestea. Astfel, românii au votat pentru alegerea aceluiași domnitor, iar recunoașterea internațională a Unirii a fost realizată sub conducerea lui Cuza, care a instaurat reforme esențiale pentru statul român modern.

România își va lua acest nume abia după abdicarea lui Cuza, în 1866, când a fost adoptată prima constituție. În aceeași perioadă, Transilvania se află sub stăpânirea austro-ungară, până la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918.

Astăzi, după 160 de ani, comemorăm această zi, reînviind spiritul de unitate și determinarea strămoșilor noștri în drumul către România modernă. Zilele de 24 ianuarie ne amintesc de pașii pe care i-au făcut aceștia pentru a realiza visul unirii.