Sâmbăta lui Lazăr, sărbătoare importantă în calendarul creștin ortodox, este marcată în fiecare an cu o zi înaintea Duminicii Floriilor. Această sărbătoare are la bază un eveniment biblic deosebit, în care Isus Hristos a înviat pe Lazăr din Betania, după patru zile de la moartea sa, așa cum a relatat Evanghelia după Ioan.
Această minune a fost unul dintre momentele care au arătat puterea și autoritatea Fiului lui Dumnezeu și a prevestit evenimentele pascale care aveau să vină. Învierea lui Lazăr este considerată un preludiu al Învierii lui Hristos și o confirmare a credinței noastre în viața veșnică.
În această zi, în multe comunități creștine, se respectă tradiții specifice. Una dintre ele, practicată și în România, este obiceiul de a găti plăcinte speciale numite "plăcintele lui Lazăr" și de a le oferi ca pomană. În plus, se mai păstrează tradiția cântării unor cântece specifice și obiceiul de a merge din ușă în ușă pentru a primi ouă, simbol al învierii și al vieții noi.
Sărbătoarea Sâmbetei lui Lazăr are loc și înainte de Săptămâna Mare, în momentul în care se întâmplă și ziua de pomenire a celor trecuți din lumea aceasta. În această zi se fac parastase pentru cei dragi care au plecat dintre noi.
De asemenea, în zonele rurale, femeile au tradiția de a nu torci în ziua Sâmbetei lui Lazăr, deoarece se crede că morții ar putea reveni pe firul tors. Tot aici, fetele fierbeau apă cu busuioc și cu fire de la ciucurii năframelor furate de la înmormântarea tinerelor fete. Acest amestec era folosit pentru a spăla părul în Duminica Floriilor, cu speranța de a avea unul frumos și bogat.
Sâmbăta lui Lazăr este, așadar, o sărbătoare importantă în pregătirea spirituală pentru evenimentele majore ale Săptămânii Sfinte. Ne aduce aminte de puterea și autoritatea lui Isus Hristos și de credința noastră în viața veșnică și în înviere.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
