Strategia de dezvoltare a industriei de apărare din România 2024 - 2030 omite problemele sistemului
România își propune o strategie de dezvoltare a industriei de apărare pentru perioada 2024 - 2030, însă documentul pare să evite cele mai mari provocări cu care se confruntă acest sector. Strategia se axează pe revitalizarea unor capacități de producție închise și pe digitalizare, dar nu abordează problemele reale, cum ar fi salariile foarte mici și condițiile de muncă precare din fabricile de armament.
Concepută în contextul conflictului din Ucraina, strategia ar trebui să se coordoneze cu planurile Uniunii Europene și ale Statelor Unite, însă criticii susțin că aceasta a fost creată fără consultarea reală a situației de pe teren. Cele 12 puncte propuse nu menționează aspecte esențiale, cum ar fi nivelul scăzut al salariilor, care sunt printre cele mai mici din economia românească, și tehnologia învechită folosită în fabrici.
De exemplu, în unele unități de producție din Cugir sunt utilizate mașini din perioada postbelică, iar politizarea extremă a conducerilor acestor fabrici afectează, de asemenea, eficiența și competitivitatea acestora. În ciuda investițiilor de 7,5 miliarde de lei pentru aplicarea noii strategii, autorii documentului nu recunosc aceste probleme, semn că nu există intenția de a le corecta.
Una dintre prioritățile indicate în strategie este reluarea producției de pulberi și explozivi, necesară pentru dotarea Armatei, care este în continuare echipată în mare parte cu tehnologie sovietică. Se subliniază importanța asigurării materiilor prime necesare pentru producția de muniție pe plan intern.
Cu toate acestea, problemele de bază ale industriei nu sunt rezolvate. În urmă cu doi ani și jumătate, au avut loc proteste în Cugir, iar Ministerul Economiei nu a reacționat timp de zile întregi, ignorând solicitările angajaților. În prezent, salariile din fabrici rămân scăzute, iar explicația oficială pentru acest fapt este lipsa competitivității economice. Însă, multe dintre aceste dificultăți sunt rezultatul managementului politic și al lipsei de sprijin din partea structurilor centrale.
Pentru mult timp, conducerea fabricilor de stat s-a împărțit între partidele politice PSD și PNL, iar afacerile care s-au dezvoltat în jurul acestui sector au căpătat o dimensiune problematică. În concluzie, realitatea din domeniu este marcată de lipsa de investiții care ar putea îmbunătăți condițiile de muncă și salariile, rezultând astfel în sărăcia celor care contribuie la producția de apărare.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
