Două moțiuni de cenzură vor fi dezbătute astăzi în Parlamentul European, ambele o vizează pe Ursula von der Leyen, care a mai supraviețuit unor voturi de neîncredere. Totuși, nu este niciodată o idee bună să duci un război pe mai multe fronturi. Dar Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene din 2019, nu are altă alternativă: pericolul pândește la fiecare colț. O analiză POLITICO arată principalele vulnerabilități. Din tranșeele sediului său central din Berlaymont, Bruxelles, ea trebuie să le facă față tuturor, din motive diferite și în momente diferite, dacă vrea să supraviețuiască politic. Nu este vorba doar de moțiunile de cenzură ale Parlamentului European cu care se confruntă săptămâna aceasta, ci și de cei care o amenință în mod mai subtil. Aceștia sunt cei care se simt trădați, prietenii care au devenit dușmani, cei ale căror standarde înalte nu a avut niciodată speranța să le îndeplinească și poate nici nu a intenționat să o facă. Majoritatea acestor triburi nu se înțeleg între ele – și asta o ajută. Inamicul este încă divizat. Dar încercarea de a afla de unde vin criticile este o sarcină confuză. Iată ghidul realizat de către jurnaliștii de la POLITICO. Ecologiștii și activiștii pentru climă au fost printre cei mai dezamăgiți de von der Leyen de la începutul celui de-al doilea mandat al acesteia, în decembrie. În timp ce ultima Comisie Europeană, din perioada 2019-2024, a făcut din Pactul verde – cu politici menite să reducă emisiile, să îmbunătățească biodiversitatea și să faciliteze tranziția către energia regenerabilă – o inițiativă emblematică, profitând de valul de proteste populare și de creșterea sprijinului pentru partidele ecologiste, accentul s-a schimbat semnificativ de la alegerile europene de anul trecut. Acum, totul se rezumă la reducerea birocrației și la investirea a miliarde de euro în industrie pentru a încerca să impulsioneze economia anemică a Europei. Cu alte cuvinte, niște măsuri destul de puțin ecologice. Propunerile legislative recente, pe care Comisia le numește pachete „omnibus”, riscă să anuleze progresele înregistrate în domeniul mediului și al climei în mandatul anterior. Comisia pare din ce în ce mai ezitantă în a propune sau a pune în aplicare legislația ecologică. În iunie, a lansat posibilitatea retragerii directivei anti-greenwashing, declanșând o reacție violentă din partea celor nostalgici după Green Deal. În septembrie, a anunțat planuri de amânare a aplicării regulamentului privind defrișările, invocând probleme de implementare IT – o afirmație contestată de susținătorii Green Deal din cadrul Comisiei, printre care și vicepreședinta executivă Teresa Ribera. De ce îi dau bătăi de cap lui von der Leyen: Deși influența lobby-ului ecologist a scăzut drastic după alegerile din 2024, von der Leyen încă are nevoie de ei pentru a adopta anumite legi. De asemenea, protestele de amploare și acțiunile politice pe care le organizează cu ajutorul rețelei lor extinse de activiști nu trec neobservate. Ce spun ei cu voce tare: „Credeam că Ribera va avea mai multă influență și va reuși să salveze Green Deal, dar von der Leyen nu face decât să distrugă agenda verde a UE”. Ce gândesc cu adevărat: „De fapt, o iubim pe von der Leyen pentru că este una dintre ultimele persoane din cadrul PPE care se preocupă cu adevărat de politica climatică.” Ce nu ar spune NICIODATĂ: „Știi ce, von der Leyen ar trebui să ia mai des avionul privat de la Bruxelles la Luxemburg.” Provenind din afara establishmentului politic tradițional, dar în număr tot mai mare, aceste persoane consideră că este un sport să conteste fiecare mișcare făcută de von der Leyen. De fapt, acesta este adesea unul dintre pilonii campaniilor lor politice. Parlamentul European are mai mulți legislatori de extremă dreapta și extremă stânga ca niciodată. Cele două voturi de neîncredere cu care se confruntă von der Leyen în această săptămână au fost inițiate de grupuri din ambele extreme. Pe tot continentul, un număr tot mai mare de forțe anti-europene dețin puterea sau se opun în mod vocal. În timp ce înainte de Brexit, aproape toate amenințările eurosceptice proveneau de la politicieni britanici care făceau lobby pentru ca Marea Britanie să părăsească blocul, deoarece îl considerau nedemocratic, costisitor și elitist, acum von der Leyen aude acest gen de refrene aproape constant. Fie că acești politicieni fac campanie sau încearcă să-și sporească popularitatea folosind retorica anti-UE, această tribă știe că a face zgomot înseamnă jumătate din bătălie. Mai mult, modul în care au stăpânit rețelele sociale ca mijloc de a ajunge la oameni și de a-și face auzite vocile este cu ani-lumină înaintea instrumentelor de PR disponibile pentru von der Leyen. De ce îi dau bătăi de cap lui von der Leyen: Deși detractorii ei rareori au suficiente locuri în Parlamentul European pentru a-i bloca ideile, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie să se bazeze pe ei pentru a adopta legi, aceștia domină discursul public, fac titluri mari în presă și introduc haos în fiecare dezbatere. Pentru fiecare regulament de 300 de pagini pe care Comisia îl publică, ei ripostează cu un clip viral de 10 secunde care anulează mesajul și se răspândește de cel puțin 10 ori mai repede. Ei știu, de asemenea, că atunci când președinta Comisiei le solicită sprijinul în chestiuni mai de dreapta, aliații ei din mainstream protestează vehement. Ce spun ei cu voce tare: „Von der Leyen este diavolul întruchipat, iar Comisia ei nu face decât să înrăutățească viața oamenilor”. Ce gândesc ei cu adevărat: „Trăiască Ursula! Dacă nu ar exista, ar trebui să o inventăm”. Ce nu ar spune NICIODATĂ: „Tocmai am citit integral ultima propunere a Comisiei și am dori să ascultăm în liniște ce spune von der Leyen despre ea înainte de a ajunge la o evaluare sobră”. Nu-ți teme de dușmani, teme-te de prietenii care te înjunghie pe la spate. Von der Leyen se află în fruntea Partidului Popular European de centru-dreapta, cea mai mare familie politică cu membri din cele 27 de țări ale UE. Deși președintele partidului, Manfred Weber, un german ca și von der Leyen, este un expert în a aplana discordia de înțeles care provine din faptul că este o organizație largă, unele probleme fundamentale mențin partidul divizat. Conflictele interne pun uneori partidul în ansamblu, sau secțiuni ale acestuia, în conflict cu președintele Comisiei. Într-o oarecare măsură, von der Leyen trebuie să intre în conflict cu propria tabără, deoarece trebuie să echilibreze interesele concurente ale Comisiei sale, care include comisari din întreg spectrul politic. Când a anunțat în septembrie măsuri mai dure împotriva Israelului, inclusiv sancțiuni ale UE împotriva unor miniștri și suspendarea relațiilor bilaterale, germanii din cadrul PPE au criticat-o dur. Acum, partidul ei se revoltă împotriva a două dintre dosarele legislative importante ale acesteia, planurile sale pentru următorul buget pe șapte ani al UE și obiectivul său de neutralitate climatică pentru 2040, amenințând să le respingă. „Uneori, acțiunile sale sunt greu de acceptat”, a declarat un oficial al PPE, care nu a dorit să fie identificat ca critic al liderului său. Un membru al PPE din Parlament a declarat că von der Leyen se confruntă cu o „opoziție crescândă” în rândul delegațiilor naționale din cadrul partidului său. Diviziunile interne nu numai că creează o atmosferă neplăcută, dar au și consecințe reale asupra a ceea ce poate realiza ea. De ce îi dau bătăi de cap lui von der Leyen: PPE este factorul decisiv în Parlament. Nimic nu se poate realiza fără acordul lor, ceea ce înseamnă că ea are nevoie de sprijinul întregului partid pentru a-și pune în aplicare programul. Ce spun ei cu voce tare: „Ursula von der Leyen este liderul unui PPE unit.” Ce gândesc ei cu adevărat: „Avem această oportunitate uriașă de a face orice vrem, jucând stânga împotriva extremei drepte. Și ea încă îi favorizează pe acești ratați?!” Ce nu ar spune NICIODATĂ: „Socialiștii sunt a doua forță politică din Europa, așa că ar trebui să îi ascultăm cu siguranță.” Acest grup o acuză pe von der Leyen că slăbește UE și instituțiile sale. Eurofilii sunt indignați de von der Leyen pentru că, în opinia lor, a umilit Europa acceptând tarife mai mari pentru produsele UE într-un acord comercial cu SUA, în urma amenințărilor președintelui Donald Trump. În mod similar, unii o acuză că a trădat fermierii europeni, insistând să adopte acordul comercial Mercosur cu țările din America de Sud. Acest grup include persoane care o acuză că centralizează puterea în cadrul Comisiei, că își acordă prea mult control, că nu respectă standardele înalte de transparență – de exemplu, ștergându-și mesajele text – și că conduce ceea ce unii consideră a fi un serviciu de comunicare disfuncțional. Mândrii geeks ai Parlamentului, un subtrib din cadrul acestui trib, o acuză pe von der Leyen că neglijează rolul instituției alese direct de UE în stabilirea agendei și elaborarea politicilor. Ei sunt deosebit de supărați pe Comisie pentru că a utilizat o procedură accelerată pentru a exclude Parlamentul din procesul decizional. Un exemplu elocvent în acest sens a fost fondul de 150 de miliarde de euro creat pentru a acorda țărilor UE împrumuturi pentru cheltuieli de apărare. De ce îi dau bătăi de cap lui von der Leyen: Eurofilii pot fi foarte zgomotoși și pot bântui bula de la Bruxelles cu postări pe rețelele sociale și declarații furioase în presă. Ce spun ei cu voce tare: „UE nu este doar o piață, ci o comunitate bazată pe valori. Trebuie să spunem asta Comisiei. Din nou.” Ce gândesc cu adevărat: „Ursula subminează UE – dar poate că nu ar trebui să o presăm prea tare, s-ar putea să ne ofere totuși un loc de muncă.” Ce nu ar spune NICIODATĂ: „Ștergerea mesajelor? Păi, asta e doar igiena tehnologică modernă.” UE, în calitate de entitate politică supranațională, a dobândit puteri fără precedent în ultimele două decenii, președintele Comisiei conducând un guvern care legiferează pentru peste 420 de milioane de cetățeni. Dar cei care au puterea reală de a stabili agenda și cei care au numit-o pe von der Leyen în funcție sunt în continuare șefii de guvern ai celor 27 de state membre. La fel cum a fost întotdeauna. Până de curând, doar liderii Ungariei și Slovaciei se făceau remarcați prin criticile aduse Comisiei. Dar acest grup este în creștere, iar chiar și cei pe care odată ne puteam baza că ne vor susține – precum cancelarul german Friedrich Merz din PPE – s-au alăturat criticilor. În special, acordul comercial cu SUA din această vară a provocat o serie de critici din partea liderilor, care l-au calificat drept un acord slab. Eforturile lui von der Leyen de a atinge ceea ce unii consideră un obiectiv ambițios de neutralitate climatică până în 2040 s-au lovit, de asemenea, de rezistență. Și săptămâna trecută, unii lideri au criticat propunerea ei de a construi un „zid de drone” pentru a combate incursiunile rusești. De ce îi dau dureri de cap lui von der Leyen: Ei au pus-o acolo. Ei o pot înlătura la fel de repede. Ce spun ei cu voce tare: „Nu ne preocupă voturile de neîncredere din Parlamentul European. Noi suntem cei care dețin controlul.” Ce gândesc ei cu adevărat: „Ea face ce îi cerem noi, dar e minunat să avem un sac de box la Bruxelles pe care să dăm vina când lucrurile se întorc împotriva noastră acasă.” Ce nu ar spune niciodată: „Cred că ea ar putea fi mai puternică decât toți bărbații de la această masă.” (Ceea ce Donald Trump a spus de fapt în timpul unei întâlniri din august cu von der Leyen și câțiva lideri naționali ai UE.) Aceasta este o analiză a jurnaliștilor de la POLITICO ce are rolul de a aduce lumină asupra modului în care funcționează grupurile politice la nivelului Parlamentului European.