Adoptarea monedei euro: condiții și provocări pentru România
Din 2017, România nu mai respectă criteriile necesare pentru a adopta moneda euro. În cadrul Uniunii Europene, 20 dintre cele 27 de state membre au adoptat deja euro ca monedă națională, pe măsură ce Zona Euro s-a dezvoltat. Deși România face parte din Uniunea Europeană din 1 ianuarie 2007, la mai bine de 17 ani de la aderare, leul rămâne moneda națională, utilizată încă din anul 1867.
Statele membre ale Uniunii Europene, care încă nu au adoptat euro (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, România și Suedia), sunt obligate să facă acest pas conform tratatului de aderare. Totuși, nu există termene clare pentru această tranziție, așa cum prevede articolul 119 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
În prezent, 341 de milioane de persoane folosesc euro zilnic, a doua cea mai folosită monedă din lume. Pe lângă statele din Zona Euro, țări precum Andorra, Monaco, San Marino și Vatican folosesc euro în baza unor acorduri formale. Muntenegru și Kosovo utilizează, de asemenea, moneda euro, dar fără acorduri oficiale încheiate.
Bancnotele euro sunt disponibile în șapte cupiuri: 5 EUR, 10 EUR, 20 EUR, 50 EUR, 100 EUR, 200 EUR și 500 EUR. Acestea sunt folosite în întreaga zonă euro și sunt reprezentative pentru diferite perioade arhitecturale din istoria Europei.
Moneda euro a fost lansată electronic pe 1 ianuarie 1999 și a intrat în circulație fizic pe 1 ianuarie 2002. În cei trei ani anteriori acestei date, euro a fost utilizat doar în tranzacții contabile și electronice, urmând ca numerarul să înlocuiască monedele și bancnotele naționale din statele membre.
Zona euro inițială, din 1999, includea 11 dintre cele 15 state membre ale Uniunii Europene de atunci: Austria, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia și Spania. Grecia a aderat în 2001, urmată de Slovenia în 2007, Cipru și Malta în 2008, Slovacia în 2009, Estonia în 2011, Letonia în 2014, Lituania în 2015 și Croația în 2023.
Simbolul euro, inspirat de litera grecească epsilon, reflectă rădăcinile civilizației europene din Grecia și stabilitatea valutei prin cele două linii orizontale paralele. Abrevierea oficială, EUR, a fost înregistrată de Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO).
Potrivit unui studiu al Băncii Centrale Europene, a fost necesar un deceniu pentru pregătirea adoptării euro, procesul întâmpinând numeroase provocări legate de designul și siguranța bancnotelor, producerea și comunicarea acestora.
Prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană, fiecare stat membru s-a angajat să adopte euro, conform criteriilor Tratatului de la Maastricht din 1992. Pentru a adopta această monedă, un stat trebuie să îndeplinească cinci criterii de convergență nominală, să armonizeze legislația financiar-bancară cu cea europeană și să atingă niveluri de convergență reală comparabile cu statele din zona euro.
Convergența nominală implică participarea la un mecanism al cursului de schimb cu o paritate prestabilită (ERM II) pentru doi ani. România nu și-a declarat încă participarea la acest mecanism, iar leul fluctuează într-un regim de schimb flexibil.
Începând din 2017, România nu mai respectă criteriile tehnice de adoptare a euro privind rata dobânzii, rata inflației și deficitul bugetar. În perioada iulie 2015 - noiembrie 2017, România a îndeplinit aceste criterii, dar ulterior condițiile macroeconomice s-au deteriorat.
Ultimele date disponibile arată că în 2023, rata inflației în România era de 9,7%, deficitul bugetar consolidat era de 6,6%, iar datoria publică era de 48,8% din PIB. Ratele dobânzilor pe termen lung erau de 6,7% pe an, iar cursul de schimb al leului a fluctuat cu +2,7 / -0,6%.
Pe termen mediu, adoptarea euro implică reducerea decalajelor economice și respectarea criteriilor de convergență, cu scopul de a integra România din punct de vedere monetar în Uniunea Europeană.
