Directorii marilor companii de gaze din România au averi impresionante și salarii mari
Directorii marilor companii de gaze din România au averi impresionante și salarii mari
Directorii și membrii de conducere ai companiilor de stat din sectorul gazelor, precum Romgaz, Transgaz și Depogaz, au depus recent declarațiile de avere pentru anul trecut. Analiza acestor documente a scos la iveală informații semnificative, conform celor de la alba24.ro.
Printre cei mai bine plătiți se numără Răzvan Popescu, directorul general de la Romgaz, care își încasează un venit anual de 628.979 de lei. Potrivit declarației sale de avere, acesta deține patru apartamente în București, bijuterii și criptomonede în valoare totală de 18.000 de euro. De asemenea, are economii semnificative, cu trei conturi curente și participări la fonduri de investiții.
Un alt nume notabil este Marius Jude, care deține un teren și o casă în Mediaș. Jude are un venit anual de 631.453 de lei și economii considerabile, inclusiv zece conturi curente. Acesta este, de asemenea, membru al Colegiului Consilierilor Juridici Bosni și al Asociației Internaționale de Negociatori Energetici din Houston, Texas.
Gabriela Tranbiță are trei terenuri și un apartament în Sibiu, având un venit anual de 534.711 lei. De asemenea, deține acțiuni în mai multe companii, ceea ce îi aduce venituri suplimentare.
Veniturile nu se opresc aici. Botond Balázs, președintele consiliului de administrație de la Romgaz, are un venit anual de 203.138 de lei și o gospodărie apreciabilă, cu terenuri și două mașini de lux.
Ceea ce este și mai impresionant, Ion Sterian de la Transgaz înregistrează un venit de 1.906.451 de lei, având, de asemenea, proprietăți considerabile, inclusiv terenuri agricole și o casă de vacanță.
Aceste date arată o imagine clară asupra averilor și salariilor mari pe care le încasează conducătorii din sectorul gazelor, creând astfel un climat de discuții în jurul echității în salarii și transparenței în administrația publică. Milioanele de lei grăiesc despre nivelul în care companiile de stat își compensează liderii, ridicând întrebări cu privire la distribuirea justă a resurselor naționale.