Ziua mondială a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii

Ziua mondială a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii este celebrată anual pe 8 mai, marcând data nașterii fondatorului mișcării umanitare, Henry Dunant. Această zi simbolizează începuturile mișcării internaționale de ajutor umanitar, care a apărut în 1859, ca reacție la ororile războiului.

Potrivit site-ului crucearosie.ro, Henry Dunant, un om de afaceri elvețian, a fost martor la Bătălia de la Solferino, desfășurată pe 24 iunie 1859 în nordul Italiei, unde au luptat armatele Francei și Austriei. Această confruntare a dus la pierderi umane uriașe, cu aproximativ 40.000 de morți și răniți. Văzând suferința și haosul, Dunant a decis să acționeze, adunând oameni din satul din apropiere pentru a ajuta răniții timp de trei zile.

Dezvoltarea mișcării a fost accelerată de cartea sa, "O amintire de la Solferino", publicată în noiembrie 1862, care detaliază nevoia de a crea organizații care să sprijine victimele războaielor. Dunant a propus, printre altele, necesitatea unor acorduri internaționale pentru protejarea ranitilor și a celor care le oferă îngrijire.

În 1863, a fost înființată o comisie care a devenit ulterior Comitetul Internațional al Crucii Roșii, iar în anul 1864, România a semnat prima Convenție de la Geneva, devenind parte a acestei mișcări. Acel an a marcat și înființarea Societății Crucii Roșii din România, pe 4 iulie, având inițial sediul în Spitalul Coltea din București.

De-a lungul anilor, mișcarea s-a extins, iar în 1919 s-a creat Liga Societăților de Cruce Roșie, organizându-se mai bine pentru a oferi asistență victimelor dezastrelor naturale și epidemiilor. Sediul Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semiluna Roșie este situat la Geneva din 1939, având ca scop principal îmbunătățirea sănătății oamenilor afectati de conflicte și catastrofe.

Acest an, pe data de 8 mai, se celebrează din nou munca dedicată protejării vieții și demnității umane, un ideal promovat de Dunant, care rămâne crucial pentru activitatea organizației.