Ziua tatălui, sărbătorită similare cu Ziua mamei în Romania. Marcarea acestei zile subliniază rolul fundamental al tăticilor în viața de familie și educația copiilor lor.

În România, ziua mamei este sărbătorită pe 5 mai, conform legii nr. 319/2009. Duminică, 5 mai, a fost marcată în mod special deoarece este Ziua mamei și în conformitate cu legea menționată, acesta este momentul în care este sărbătorită în fiecare an, prima zi de duminică din luna mai. În plus, legislația prevede că Ziua tatălui va fi sărbătorită și anul acesta în a doua zi de duminică din luna mai, adică pe 12 mai. Prin sărbătorirea Zilei mamei, România înțelege să sublinieze importanța acesteia în viața de familie și în universul copilului. Această inițiativă se alătură altor țări care au stabilit această sărbătoare a mamei. Alianța Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA) și un grup de șapte parlamentari au avut inițiativa acestor două sărbători și au promovat această propunere legislativă care a fost adoptată în Senat la data de 9 iunie 2009 și în Camera Deputaților la data de 29 septembrie 2009. Legea a intrat în vigoare la data de 13 octombrie 2009. Potrivit expunerii de motive, această sărbătoare distinctă a celor doi părinți oferă o oportunitate pentru a sublinia importanța și rolul fundamental al mamei și tatălui în creșterea și educația propriilor copii, demonstrând că ambii părinți au un rol complementar. Conform OUG nr. 148/2005, OUG 158/2005 și OUG 111/2010, mamele beneficiază de concediu de maternitate care durează 126 de zile calendaristice și de concediu de creștere a copilului până la 2 ani (3 ani în cazul copiilor cu handicap). Indemnizația pentru creșterea copilului poate fi încasată de unul dintre părinți, dacă îndeplinește condițiile necesare. În prezent, se aplică OUG 55/2017 care înlocuiește OUG 111/2010. Indemnizația lunară pentru creșterea copilului este calculată ca 85% din media veniturilor nete ale părinților în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori nașterii copilului. Aceasta nu poate fi mai mică de 85% din salariul minim brut pe țară garantat în plată și nici mai mare de 8.500 de lei.