Cristian Păun avertizează asupra riscurilor prețului administrat la gaze

Profesorul de economie Cristian Păun a tras un semnal de alarmă în legătură cu noul mecanism de „preț administrat” la gaze, promovat de premierul Ilie Bolojan. Într-o intervenție recentă la Digi24, el a subliniat că această măsură ar putea să prelungească o schemă costisitoare pentru bugetul de stat și să întârzie liberalizarea reală a pieței.

👉 Măsurile guvernamentale privind prețul gazelor

Premierul Ilie Bolojan a prezentat miercuri seară o serie de măsuri ce vor fi discutate în următoarele ședințe de Guvern, printre care renunțarea graduală la plafonarea prețului la gaze și introducerea unui preț administrat pentru consumatori. Bolojan a explicat că perioada de tranziție va începe pe 1 aprilie 2026 și se va încheia pe 31 martie 2027, timp în care prețul gazelor pentru persoanele fizice nu va mai fi plafonat, ci administrat.

„Trebuie să facem pași pentru a elimina plafonarea, dar trebuie să protejăm cetățenii de posibilul puseu de inflație, care ar putea să apară pe fondul creșterii necontrolate a prețului la gaz”, a declarat prim-ministrul. Acesta a justificat măsurile prin contextul economic actual și prin așteptarea unor resurse suplimentare de gaze din Marea Neagră, începând din 2027, care ar putea stabiliza prețurile.

👉 Critica economistului asupra mecanismului prețului administrat

Cristian Păun a subliniat că, atât pe piața gazelor, cât și pe cea a energiei electrice, statul rămâne un jucător dominant, prin companiile sale. „Prețul nu este liber. Avem o autoritate care reglementează multe elemente de cost. Ca piața să fie cu adevărat liberalizată, ar trebui să existe mulți jucători și o concurență reală”, a explicat economistul. El a avertizat că continuarea unui preț administrat trebuie să fie realizată cu atenție pentru a evita pierderi semnificative în sectorul gazelor.

Păun a sugerat că, pentru liberalizare, ar trebui discutate privatizarea și listarea companiilor de stat, inclusiv Romgaz, pentru a le asigura o capitalizare suficientă. În lipsa unor astfel de măsuri, România riscă să nu mai aibă companii capabile să valorifice resursele din Marea Neagră, exact în momentul în care se bazează pe acestea pentru liberalizarea pieței.