Înmormântarea Sfantului Cuvios Dometie la Mănăstirea Ramet

Înmormântarea Sfantului Cuvios Dometie la Mănăstirea Ramet

Sfințirea și venerarea moaștelor Cuviosului Dometie au avut loc miercuri, 2 iulie 2025, în cadrul unei ceremonii speciale la Mănăstirea "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" de la Ramet. Evenimentul a fost marcat de aducerea relicvelor în biserica mare, unde au fost inițial așezate pentru închinare în urma proclamării canonizării locale a sfântului.

Relicvele au fost purtate cu evlavie în procesiune de la chilia memorială până în locașul de închinare, în timpul slujbei Vecerniei și Utreniei, la care au participat numeroși clerici, monahi, monahii și credincioși, conform Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, relatează alba24.ro. În timpul ceremoniei, corul de maici al mănăstirii a interpretat troparul și condacul Sfântului Dometie cel Milostiv, împreună cu un imn special dedicat fostului duhovnic al mănăstirii.

De asemenea, credincioșii au avut ocazia să se închine cu multă evlavie la cinstitele odoare, în semn de respect față de cuviosul care a fost păstor spiritual pentru obștea mănăstirii cu peste 50 de ani în urmă. Potrivit sursei menționate, relicvele vor rămâne spre închinare în biserica mare a mănăstirii, iar duminică, 6 iulie, acestea vor fi așezate într-un baldachin special, aproape de altarul de vară.

Sfântul Dometie s-a născut în 13 octombrie 1924, în comuna Bălănești din județul Buzău, și a fost al patrulea copil din familie. Era crescut într-o familie cu o profundă credință ortodoxă, iar frații și sora sa au urmat, la rândul lor, calea monahală sau bisericească. După câțiva ani de studii în țară, a absolvit Seminarul Teologic de la Buzău în 1945 și a continuat studiile la Academia Teologică din București, unde a obținut titlul de doctor în 1975.

Sfântul Dometie a fost hirotonit diacon în 1949 și preot în aceeași zi, apoi a primit numele după Cuviosul Dometie Trihenea, un mare nevoitor isihast. A fost staret la Mănăstirea Prislop și apoi la Mănăstirea Afteia-Cioara, unde a fost nevoit să fugă pentru că era urmărit de Securitate. În ciuda dificultăților, a continuat să se dedice vieții spirituale și ajutorării credincioșilor, fiind cunoscut pentru darul iertării și pentru jertfa sa de neclintit.

Potrivit povestirilor, Sfântul Dometie mergea adesea desculț în timpul iernii, iar credincioșii îl recunoșteau după urmele de pe zăpadă. Îi ajuta pe cei nevoiași, dăruind totul din prisos, și trăia în smerenie și simplitate. A murit pe 6 iulie 1975, după ce, într-o zi de vară, participând la o activitate umanitară, a ajutat la distribuirea alimentelor și s-a nevoit pe drumul de întoarcere.

Potrivit istorisirii, Sfinția sa a fost martor și participant la multiple evenimente ce marchează istoria spirituală a zonei, reușind mereu să aducă ajutor și alinare celor din jur. Despre viața și faptele sale se păstrează numeroase mărturii de evlavie și respect de-a lungul anilor, iar pomenirea sa continuă să fie o sursă de inspirație pentru credincioși.