Moartea lui Mihai Eminescu: Controverse și Speculații
Moartea lui Mihai Eminescu: Controverse și Speculații
Moartea poetului Mihai Eminescu, supranumit "Luceafărul poeziei românești", rămâne un subiect plin de controverse și speculații. Potrivit celor mai acceptate surse istorice, Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, la București, într-un spital de boli mintale.
Eminescu a suferit de probleme de sănătate mintală și fizică în ultimii ani de viață. În 1883, el a fost diagnosticat cu "boală mintală progresivă" și a fost internat de mai multe ori în sanatorii și spitale. Diagnosticul inițial a fost de sifilis, o afecțiune des întâlnită în acea perioadă, tratată des cu mercur, un tratament toxic care adesea agrava starea pacienților.
Unii istorici și cercetători sugerează că Eminescu ar fi murit din cauza unei lovituri puternice la cap, primită de la un alt pacient al spitalului, posibil cu un bolovan sau un alt obiect contondent. Această teorie se bazează pe mărturii și relatări din acea perioadă, dar nu există dovezi concrete care să o confirme definitiv.
Pe de altă parte, alți specialiști resping mitul sifilisului și cel al unei posibile crime. Academicianul Victor Voicu, farmacolog și toxicolog, afirmă că în raportul autopsiei poetului nu apar leziunile cerebrale specifice sifilisului. Astfel, tratamentul cu mercur, folosit la acea vreme, nu ar fi avut cum să-i facă bine.
Există și o teorie a conspirației care susține că îmbolnăvirea psihică a lui Eminescu ar fi fost deliberată, fiind cauzată de injectarea cu mercur în sanatoriul doctorului Alexandru Șuțu, conducând în final la moartea poetului. În acest complot ar fi fost implicat și prietenul său, Titu Maiorescu, ceea ce l-ar fi făcut pe Eminescu să simtă că are "amici reci și dușmănoși".
Theodor Codreanu menționează că principala cauză a morții poetului ar fi tratamentul cu mercur aplicat de doctorul Șuțu. Diverse personalități, cum ar fi Xenopol, Alexandru C. Cuza, Tudor Vianu și George Călinescu, au susținut că Eminescu nu era nebun și au avut gânduri protectoare pentru el.
Există surse care spun că Eminescu, datorită poziției sale exprimate în ziarul "Timpul" și deranjării personalităților politice ale vremii, ar fi fost urmărit de serviciile de informații ale Austro-Ungariei. Theodor Codreanu afirmă că Eminescu "avea conștiința sechestrării sale ilegale" și suporta "condiția de deținut politic".
Din cauza tratamentului aplicat de doctorul Alexandru Șuțu, Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, aparent intoxicat cu mercur. George Călinescu a susținut diagnosticul de sifilis într-o carte din 1932, dar controversele rămân deschise.
