Originea sărbătorii de Sfântul Nicolae
Sărbătoarea Sfântului Nicolae are rădăcini creștine adânci și este strâns legată de viața acestui sfânt, episcop de Mira, despre care se știe că a trăit în secolul al IV-lea, în zona care astăzi face parte din Turcia. Este recunoscut atât în tradiția ortodoxă, cât și în cea catolică, fiind cunoscut pentru generozitatea și bunătatea sa, mai ales față de cei aflați în nevoie.
Conform istoricilor, Sfântul Nicolae s-a născut în jurul anului 280 d.Hr. într-o familie înstărită din Patara, Lichia, în Asia Mică. După pierderea părinților, a decis să-și folosească averea pentru a ajuta persoanele defavorizate, ajungând astfel să devină episcop al orașului Mira. Renumele său a crescut datorită miracolelor săvârșite și dragostei deosebite pe care o purta copiilor și marinarilor.
Una dintre cele mai cunoscute legende spune că a salvat trei fete sărace, lăsându-le în dar, pe furiș, pungi cu aur, pentru a le permite să se căsătorească. Această poveste vorbește despre cum, aflând de grijile lor, Sfântul Nicolae le-a aruncat câte un săculeț de bani pe geam în fiecare noapte, ajungând să cadă fie în ghetuțele lăsate la uscat, fie în șosetele copiilor. Astfel, a luat naștere tradiția de a oferi cadouri pe ascuns, legată de figura lui Moș Nicolae.
După moartea sa, care a avut loc pe 6 decembrie, ziua în care este comemorat, Sfântul Nicolae a fost canonizat, iar moaștele sale au devenit un loc de pelerinaj. În 1087, acestea au fost mutate la Bari, Italia, unde se află și acum, sporind astfel popularitatea sa ca protector al copiilor, marinarilor și săracilor.
În multe țări europene, cum ar fi Germania, Olanda sau Belgia, sărbătoarea lui Moș Nicolae este celebrată pe 5 decembrie seara sau pe 6 dimineața, atunci când copiii găsesc cadouri și dulciuri în ghetele sau cizmele pregătite. Traditia pune accent pe recompensarea copiilor cuminți, iar cei care nu s-au comportat frumos pot primi o nuielușă, simbol al mustrării.
În Germania, copiii îi scriu o scrisoare cu dorințele lor și lasă morcovi pentru caii lui Moș Nicolae, în timp ce în alte regiuni, aceștia se costumeră și merg cu colindul, primind dulciuri în schimb. În Franța, tradiția include lăsarea unui pahar de vin și câțiva morcovi pentru măgărușul acestuia.
România păstrează o tradiție similară: copiii își lustruiesc ghetele și le așază în seara de 5 decembrie, așteptând să găsească cadouri sau dulciuri. Din nou, cei neascultători pot descoperi o nuielușă, subliniind conceptul de generozitate promovat de Sfântul Nicolae.
În calendarul ortodox, el este celebrat ca un mare făcător de minuni, multe biserici din România avându-i numele, iar sărbătoarea se transformă într-un moment de rugăciune și recunoștință.
Traditiile asociate Sfântului Nicolae au influențat evoluția figurii lui Moș Crăciun, în special în țările vestice, unde obiceiurile religioase s-au îmbinat cu cele laice. Așadar, sărbătoarea de Moș Nicolae reflectă faptele reale ale acestui sfânt, tradițiile religioase și obiceiurile populare, toate reunite sub tema generozității și grijii față de ceilalți.
