Ziua internațională a celor eliberați din lagărele de concentrare este marcată pe 11 aprilie în multe țări din lume, în memoria celor care au suferit și au murit în lagărele de concentrare naziste. Acesta este și cazul în care trupele americane au eliberat lagărul de concentrare Buchenwald în 1945. Lagărul a fost unul dintre cele mai mari centre de concentrare ale Germaniei naziste și a fost folosit pentru muncă forțată în fabricile de armament. În urma prințului comandant Karl-Otto Koch, unde erau deținuți evrei, politicieni, homosexuali, romi, martori ai lui Iehova, prizonieri religioși, criminali și de război. Printre deținuți se numără și scriitori, medici și artiști, iar majoritatea proveneau din țările ocupate și erau membri ai mișcărilor de rezistență. Această zi a fost desemnată ca "Ziua internațională a eliberaților din lagărele de concentrare" pentru a ne aminti mereu de suferința și atrocitățile prin care au trecut milioane de oameni în perioada Holocaustului. Este o ocazie de a reflecta asupra istoriei întunecate a umanității și de a onora memoria celor care au căzut victimă sistemului nazist. În memoria lor, ne aducem aminte că astfel de atrocități nu trebuie să se repete niciodată și trebuie să luptăm pentru drepturile și libertățile fiecărui individ. Pe 11 aprilie, marcam împreună eliberarea lagărului de concentrare Buchenwald și ne amintim că suferința și moartea nu trebuie să fie uitate. Adevărul și memoria celor care au trăit prin iadul acestui lagăr trebuie să rămână o lecție pentru generațiile viitoare. Așa cum spunea Irina Berenstein în povestea ei, "uitarea acestei istorii poate duce la repetarea ei". În schimb, trebuie să ne aducem constant aminte de aceste orori și să luptăm pentru a preveni astfel de tragedii în viitor. Pe parcursul acestei zile, comunitățile din întreaga lume organizează evenimente de comemorare și de reflectare asupra Holocaustului, precum și de a celebra eliberarea de sub jugul nazist. În ciuda greutăților și a durerii, putem găsi în această zi și un motiv de mândrie, deoarece este o dovadă a rezistenței umane și a speranței în fața celor mai întunecate situații. Astăzi să ne aducem aminte cu respect și compasiune de cei care au suferit în lagărele de concentrare naziste și să ne angajăm să nu lăsăm niciodată ca asemenea orori să se repete. Povestea lui Irina Berenstein și a milioanelor de oameni care au trecut prin holocaust trebuie să fie și va rămâne un avertisment constant pentru umanitate. Pentru că, așa cum spunea și Irina în povestea ei, "vederea sau auzirea ororilor lui Auschwitz trebuie să ne facă să înțelegem cu toții să lucrurile nu pot fi privite, nici ascunse, nici tăinuite".