Acordul de pace intermediat de Donald Trump între Congo și Rwanda se prăbușește. De ce strategia „America Prima” nu dă roade în Africa

Administrația Trump mizează pe faptul că se poate folosi de avantajul politic și economic al Statelor Unite pentru a accesa mineralele critice din Republica Democrată Congo, în timp ce succesul acordului de pace cu Rwanda i-ar aduce președintelui american mai mult prestigiu pe scena internațională. Cu toate că, inițial, s-au obținut unele progrese în acest sens, dacă oficialii americani nu își ajustează tactica, procesul de pace riscă să se prăbușească, iar investițiile americane în industria minieră din Congo nu vor produce rezultatele pe care și le dorește Trump, conform unei analize Foreign Affairs. Când președinții Republicii Democrate Congo (RDC) și Rwandei s-au întâlnit la Washington în decembrie 2025 ca să semneze acordul de pace care ar fi trebuit să pună capăt unei perioade de patru ani de război. Unul din scopurile urmărite de administrația Trump era să demonstreze că președintele SUA poate să rezolve chiar și cele mai complicate conflicte. Dar, atunci când Felix Tshisekedi, președintele RDC, și Paul Kagame, președintele Rwandei, ar fi trebuit să dea mâna, aceștia au refuzat. În provincia congoleză Kivu de Sud, forțele rwandeze se pregăteau deja să lanseze o nouă ofensivă majoră. În doar câteva zile, orașul Uvira – ultimul centru urban aflat la nord de regiunea Katanga bogată în resurse – a căzut în mâinile rebelilor M23 susținuți de Rwanda. Noua strategie din Africa a lui Trump presupune o abordare tranzacțională care pune accent pe acorduri comerciale, pe sacrificarea sprijinului politic în schimbul înțelegerilor ce țin de exploatarea resurselor naturale și pe amenințarea guvernelor străine cu sancțiuni sau oprirea ajutorului financiar. În ultimele 18 luni, Washingtonul s-a implicat în Congo cum nu a mai făcut-o din Războiul Rece. Oficialii americani au căutat să aplaneze conflictul din estul Congo, să sprijine companiile americane ce vor să exploateze zăcămintele mari de cobalt, cupru și litiu din regiune și să ajute la construirea unuia dintre cele mai mari coridoare economice de pe continent. Însă, abordarea lui Trump, care preferă să încheie cât mai repede acorduri superficiale și să amâne discuțiile dificile pentru stabilirea detaliilor, va face mult mai grea îndeplinirea obiectivelor pe termen lung privind stabilitatea regională de durată și contracararea dominației Chinei asupra lanțurilor de aprovizionare cu minerale critice. Încă și mai îngrijorător este că politica „America Prima” pune accent pe consolidarea relațiilor cu liderii congolezi, în locul susținerii drepturilor omului și democrației – o abordare ce riscă să destabilizeze țara. Prima dată când armata rwandeză a invadat Congo a fost în 1996, căutând grupurile armate care au participat la genocidul din Rwanda cu doi ani înainte. De atunci, guvernul rwandez a instigat patru revolte în zonă. Susținând invazia rebelilor M23, Rwanda urmărește inclusiv crearea unei zone tampon la granița cu Congo, extragerea resurselor naturale și un motiv pentru a justifica represiunea internă. Războiul declanșat la finalul anului 2021 a produs milioane de refugiați. Toate încercările țărilor africane de a pune capăt conflictului au eșuat. În același timp, Uniunea Europeană nu a implementat sancțiuni sau alte măsuri împotriva Rwandei, în mare parte din cauza dorinței anumitor state membre de a păstra relații bune cu președintele rwandez Kagame. După ce rebelii M23 au început să avanseze în direcția unei mine de staniu deținute de americani, administrația Trump a ales să intervină, sancționând un consilier principal al lui Kagame în februarie 2025 și numindu-l apoi pe Massad Boulos, socrul fiicei lui Trump, Tiffany, în rolul de consilier pentru Africa în cadrul Departamentului de Stat. Boulos a organizat discuții între guvernele din Congo și Rwanda, în timp ce Qatar a primit vizita oficialilor congolezi și reprezentaților grupului M23. Intervenția lui Boulos a fost esențială pentru a obține retragerea trupelor M23 din zona unde se afla mina de staniu, care a fost vândută mai târziu unui grup din Emiratele Arabe Unite. Inițial, amestecarea eforturilor de pace cu interesele economice au ajutat în negocieri. La finalul anului trecut, în afară de acordul de pace, administrația Trump a inițiat și un acord paralel de integrare economică regională ce prevedea ca Statele Unite să finanțeze o centrală hidroelectrică de la granița dintre Congo și Rwanda, parcuri naționale comune și proiecte de turism, precum și un nou lanț de aprovizionare cu minerale ce ar fi adus venituri noi pentru ambele state africane. Oficialii congolezi au dezvăluit că le-au oferit americanilor acces la mineralele critice de care au nevoie dacă reușesc să îi convingă pe rwandezi să oprească asaltul din Congo. Printre noile inițiative economice susținute de SUA se numără proiecte în Angola, Gabon, Malawi, Rwanda, Zambia și Congo, inclusiv Coridorul Lobito, un proiect de modernizare a infrastructurii porturilor, drumurilor și căilor ferate ce ar urma să conecteze minele de cupru și cobalt din Congo și Zambia de porturile de la Oceanul Atlantic din Angola. În Africa de Vest, un proiect similar, Coridorul Libertății, încearcă să atragă sprijinul guvernului american. În lipsa unei strategii mai ample, presiunea pe care Washingtonul o exercită asupra armatei rwandeze și altor oficiali care susțin gruparea M23 nu va fi destul pentru a opri conflictul. Luptele între M23 și armata congoleză au continuat. Cele două tabere lansează tot mai des atacuri cu drone, care pun în pericol viețile civililor. Pentru obținerea unui acord de pace final, va fi nevoie de compromisuri din partea ambelor părți. Rwanda și aliații lor din grupul M23, care sunt superiori forțelor congoleze, nu vor dori să se retragă din teritoriul pe care l-au ocupat - care este de mărimea statului american Maryland - după ce au pierdut sute de luptători în război. Trump plănuiește să extindă prezența Statelor Unite în Africa pentru a înlocui lanțurile de aprovizionare ale Chinei. În acest moment, două treimi din exporturile de cupru și cobalt ale RDC merg spre China, în timp ce peste jumătate din bauxita, manganul, tantalul și tungstenul extrase pe continentul african urmează aceeași rută. Dezavantajele strategiei lui Trump au început acum să eclipseze rezultatele pozitive obținute. Unii diplomați occidentali cred că Rwanda ar putea, pur și simplu, să accepte sancțiunile și celelalte măsuri punitive pe care Washingtonul le va lua împotriva lor până când Trump își va încheia mandatul sau își va pierde interesul pentru această regiune. Pentru moment, în ciuda multelor ceremonii, declarații și apariții în presă, procesul de încheiere a conflictului din Congo rămâne în impas. Niciuna dintre tabere nu pare interesată să facă compromisuri, iar planul Washingtonului de a acționa ca mediator și potențial partener economic, în același timp, pare să își fi atins limita. Stricând și mai mult relația Statelor Unite cu partenerii săi tradiționali, inclusiv statele europene, Africa de Sud și ONU, administrația Trump a făcut ca avansarea procesului de pace să fie și mai dificilă. În cel mai rău caz, politicile americane în Congo vor îngheța criza M23, în timp ce Congo devine un stat tot mai autoritar, iar China își menține monopolul asupra mineralelor critice ale Africii. O victorie pe termen scurt fără niciun obiectiv strategic pe termen lung va șterge în curând orice rezultat pozitiv obținut până acum de Statele Unite în criza din Congo.