De ce sunt nervoși cercetătorii cu privire la ciuperci
Potrivit npr.org, oamenii de știință semnalează o preocupare tot mai mare cu privire la ciupercile rezistente la medicamente, un subiect care nu este discutat pe larg, dar care prezintă o provocare medicală semnificativă. Această problemă este deosebit de acută în țările cu venituri mici și medii, unde măsurile de control al infecțiilor sunt insuficiente pentru a combate ciupercile periculoase precum Candida auris.
👉 Cazul ciupercii rezistente Candida auris și apelul la acțiune
Un exemplu de ciupercă rezistentă este Candida auris, cultivată într-un laborator al Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Această drojdie poate afecta oamenii și este rezistentă la cele mai frecvente medicamente antifungice. Directorul de cercetare Paul Verweij, profesor de micologie clinică la Radboud University Medical Center din Nijmegen, Olanda, afirmă că există o „creștere a tăcerii” în privința ciupercilor rezistente și că majoritatea cazurilor rămân neobservate. Verweij a colaborat cu 50 de oameni de știință din întreaga lume, pentru a solicita acțiuni împotriva ciupercilor rezistente în revista Nature Medicine în această săptămână.
👉 Impactul utilizării fungicidelor în agricultură asupra rezistenței ciupercilor
Fungicidele sunt utilizate pentru a proteja plantele de bolile fungice, iar acestea sunt folosite în agricultură pe scară largă. Fără fungicide, pierderile de recolte ar putea fi de 30% sau 40%. Problema apare deoarece fungicidele sunt similare cu medicamentele administrate pacienților. Astfel, ciupercile devin rezistente la fungicide, iar azolii medicali nu mai sunt eficienți. Ciupercile care cauzează boli la oameni nu afectează plantele, ceea ce este un efect secundar neintenționat.
Mucegaiurile, cunoscute și sub denumirea de ciuperci pufoase, eliberează spori în atmosferă, care călătoresc pe distanțe lungi. Acești spori pot urca în curenții jeturi la altitudini mari și pot face zboruri intercontinentale. În ceea ce privește infecțiile fungice, există două tipuri principale: infecții severe, care apar la pacienți cu un sistem imunitar afectat, și infecții mai ușoare ale pielii, părului și unghiilor, care sunt iritante dar nu amenință viața. În ultimii 10-20 de ani, rezistența ciupercilor a crescut în ambele categorii. Un studiu realizat în Olanda a constatat că infecțiile rezistente au o rată de mortalitate cu 20% mai mare.
Provocarea principală în dezvoltarea antifungicelor noi este similaritatea dintre structura celulară a ciupercilor și cea a celulelor umane. Acest aspect le face mai greu de combătut comparativ cu bacteriile, care sunt mai simple. În 75 de ani, au fost dezvoltate doar cinci clase de antifungice, azolii fiind cei mai importanți. Problema este că, în cazul în care una dintre aceste clase nu poate fi utilizată, adesea rămâne doar o alternativă eficientă. De exemplu, în cazul ciupercilor care afectează creierul, sunt disponibile foarte puține medicamente care pătrund în sistemul nervos central.
Verweij subliniază importanța de a realiza studiile necesare și de a stabili rețele de colaborare pentru a aborda utilizarea și risipa fungicidelor. În 2022, Organizația Mondială a Sănătății a publicat pentru prima dată o listă de patogeni fungici, ceea ce semnalează o schimbare semnificativă în abordarea acestei probleme. Acest lucru este esențial, deoarece ciupercile reprezintă o problemă globală care necesită soluții la nivel mondial.