De ce trăiesc în colonii de lepră, deși sunt vindecați?

Locuitorii coloniei de lepră Bharathapuram au fost vindecați de boală, însă continuă să suporte efectele pe termen lung, cum ar fi mâini afectate, orbire, amputări și leziuni la picioare. Alamelu, o femeie de 75 de ani, a trăit timp de 22 de ani în colonia Kalvari Nagar din India, după ce a fost trimisă de familia ei din cauza stigmatizării legate de această boală. Potrivit npr.org, locuitorii acestor colonii se confruntă cu o poveste complexă, imbatabilă de prejudecăți și condiții de trai dificile.

👉 Experiența Alamelu și efectele bolii

Alamelu a fost diagnosticată cu lepră la vârsta de 12 ani și a fost trimisă într-o colonie, fără să mai revadă vreodată familia. Deși a fost tratată, consecințele fizice ale bolii rămân, precum leziuni la picioare care nu se vindecă. În fiecare săptămână, pacienții primesc îngrijiri medicale, iar asistentele le îngrijesc rănile, dar nu toți urmează sfaturile date pentru îngrijirea acasă.

👉 Colonii și persistența stigmatului în India

Colonii de lepră, cum este și cea din Tamil Nadu, rămân în India, deși leproza este acum tratabilă cu antibiotice. În ciuda acestui fapt, stigmatul persistă, afectând reintegrarea pacienților. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, au fost raportate aproximativ 173.000 de cazuri noi de lepră în întreaga lume în 2024, majoritatea în India.

Timp de decenii, cei diagnosticați cu lepră erau exilați în colonii, astfel că mii de foști pacienți și familiile acestora rămân în continuare acolo, confruntându-se cu sărăcie și servicii insuficiente. Rabha, un alt locuitor al coloniei, a trăit în coloniile de lepră timp de 37 de ani și împărtășește aceeași teamă de stigmatizare, preferând să rămână în comunitatea ei, înconjurată de familie și prieteni.

Organizații non-profit, cum ar fi Rising Star Outreach, lucrează pentru îmbunătățirea condițiilor de viață, oferind îngrijiri medicale și sprijin în educație. Copiii din colonii au avut oportunitatea de a frecventa școli mai bune, ajutând la schimbarea percepției asupra persoanelor afectate de lepră. Jennifer, o tânără educatoare, își dorește să inspire copiii din colonii să își împlinească visele de a avea o viață mai bună.

Cu toate progresele, prejudecățile rămân un obstacol major. Venkataraman, un activist social din India, subliniază că temerile persistă, în special în regiunile mai sărace, unde oamenii continuă să nu înțeleagă cum se răspândește boala și cum poate fi tratată.