Experiența la unitățile de primiri urgențe din Europa: dotări, atitudini și comportament
Experiența la unitățile de primiri urgențe din Europa: dotări, atitudini și comportament
experiența la unitățile de primiri urgențe din Europa: dotări, atitudini și comportament
De-a lungul timpului, am avut ocazia să vizitez de mai multe ori unități de primiri urgențe (UPU) din diferite țări europene, nu intenționat, ci din cauza problemelor de sănătate care au apărut pe neașteptate. Nu am planificat să merg la Urgențe, ci am fost nevoit să o fac atunci când situația o cerea. Aceste experiențe mi-au oferit o perspectivă diferită asupra serviciilor medicale de urgență.
Potrivit unor informații citate din sursele locale, am observat că experiența în UPU a fost influențată în mare măsură de trei factori principali: dotările spitalului, atitudinea personalului medical și comportamentul pacienților și însoțitorilor lor. Acești factori sunt interdependenți și pot varia de la un caz la altul. În ciuda unor neajunsuri, spitalele pe care le-am vizitat erau, în general, bine echipate din punct de vedere logistic. Am fost în spitale din Târgu-Mureș, Alba Iulia, Praga, Cracovia, Siena și Zagreb, toate având dotări adecvate pentru a face față situațiilor de urgență.
Se menționează că, atunci când echipamentele și consumabilele erau prezente, personalul medical era mai motivat și mai eficient. Lipsa dotărilor putea influența negativ atitudinea medicilor și asistentelor, chiar dacă, în cele mai multe cazuri, aceștia se comportau profesional. O altă constantă observată a fost faptul că atitudinea pacienților influența direct modul în care medicii reacționau. Pentru aceștia, toți pacienții merită același tratament, dar situațiile mai puțin grave încercau să fie prioritize în funcție de gravitate.
Conform alba24.ro, medicii încercau să păstreze calmul în orice situație, chiar și atunci când atmosfera era tensionată. În cazurile în care pacienții deviau de la normalitate, cum ar fi în sala de așteptare, personalul medical era pregătit să gestioneze situația, uneori chemând paza pentru menținerea ordinii. A fost cazul și într-un spital din Praga, unde un pacient cu urgență mai mică a făcut scandal și a fost păzit pe durata tratamentului. Totodată, curățenia în toalete și în zonele comune era menținută corect, chiar și când existau conflicte sau agitație.
Un moment emoționant a fost cel în care un medic a venit să îi spună însoțitorului că pacientul nu a supraviețuit. În acel moment, o altă persoană din sălile de așteptare a făcut o observație ironică, sugerând că se accelerează procesul pentru alți pacienți, dacă un deces a avut loc. Acest fapt arată că, odată cu acoperirea dotărilor tehnice, importanța umanului trișează tot mai mult asupra locului respectiv.
În final, potrivit sursei citate, locul de urgență nu rămâne “sfânt”, iar schimbările umane, comportamentele și atitudinile celor care îl trec, îl transformă constant. Odată ce dotările sunt suficiente, nu mai rămâne decât ca oamenii să aibă încredere și să fie tratați cu respect, indiferent dacă sunt pacienți, însoțitori, medici sau asistenți.