6 februarie: 1894 de ani de la prima atestare documentară a Roșiei Montane

6 februarie: 1894 de ani de la prima atestare documentară a Roșiei Montane

Pe 6 februarie, se împlinesc 1894 de ani de la prima mențiune documentată a localității Roșia Montană, evidențiată printr-o tablita cerată romană descoperită în zonă. Această datare o face cea mai veche așezare minieră cunoscută din România. În perioada romană, Roșia Montană era cunoscută sub numele de Alburnus Maior și avea un rol important în exploatarea aurului din Munții Apuseni.

Dovada activității miniere intense a romanilor poate fi văzută în galeriile săpate și în sistemele de exploatare subterană care au fost lăsate în urma lor. Localitatea adăpostește vestigii de o valoare excepțională, care reflectă evoluția mineritului de-a lungul a peste două milenii. Peisajul cultural al Roșiei Montane, influențat de mineritul tradițional bine înrădăcinat aici încă din epoca bronzului, a continuat să se dezvolte în perioada romană, Evul Mediu și epoca modernă, făcându-l unul dintre cele mai reprezentative din Europa.

Roșia Montană este recunoscută ca unul dintre cele mai cunoscute situri istorice din România, având 50 de monumente istorice clasate, dintre care șapte sunt desemnate ca monumente de valoare națională și universală. Aceasta, alături de numeroasele construcții și amenajări istorice valoroase, precum și de cadrul natural și istoric special, contribuie la unicitatea patrimoniului cultural al zonei. În 2021, Roșia Montană a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO datorită importanței sale ca peisaj cultural minier, subliniind astfel semnificația sa istorică și culturală.