Statele Unite au capturat președintele Venezuelei într-o operațiune militară surprinzătoare

Pe 3 ianuarie, Statele Unite au lansat o operațiune militară împotriva Venezuelei, aliatul-cheie al Moscovei în America de Sud, reușind să îl captureze pe președintele Nicolás Maduro și să îl extragă din țară. Conform publicației %source%, reacțiile din blogosfera rusă pro-război au fost diverse, de la critici dure la recunoașteri reținute, subliniind implicațiile geopolitice și stilul operațiunii.

👉Reacții critice asupra operațiunii americane în Venezuela

Operațiunea este considerată o încălcare gravă a normelor internaționale de coexistență. Astfel, bombardarea capitalei unei națiuni vecine fără un motiv aparent justificat a fost condamnată în termeni duri. Blogosfera rusă pro-război a remarcat, ironic, lipsa oricărei rezistențe militare din partea armatei venezuelene, întrebându-se dacă aceasta a fost trădare sau paralizie.

De asemenea, a fost exprimată o frustrare legată de aparenta pasivitate a țărilor progresiste și a grupului BRICS în apărarea suveranității Venezuelei, în contrast cu sprijinul acordat anterior Ucrainei de către țările occidentale. Operațiunea este percepută drept o lovitură dată Sudului Global, intereselor Chinei și Rusiei, fiind interpretată ca parte dintr-o escaladare a luptei pentru o nouă ordine mondială.

👉Analiza tactică și implicațiile militare ale intervenției

În linii mari, americanii au replicat acțiunile speciale ruse și au stabilit un punct de sprijin pentru extinderea operațiunilor fără a întâmpina rezistență semnificativă, semn al unor posibile trădări în interiorul țării. Comentatorii ruși au admis competența forțelor speciale americane, în ciuda dezaprobării morale, susținând că operațiunea a fost rapidă și eficientă, similară unei „operațiuni militare speciale” cu obiective limitate.

Se subliniază că expertiza americană în formarea forțelor și în asigurarea sprijinului în luptă este exemplară, însă între operațiunea din Venezuela și cele din Ucraina există diferențe majore privind scopurile și amploarea. Concluzia este că, pentru a învăța de la americani, este nevoie mai întâi de o analiză realistă a capacităților și obiectivelor propriilor forțe armate.

Comentariile publicate în sursa %source% trădează o dezamăgire profundă față de absența unui răspuns similar Rusiei în conflictul din Ucraina, accentuând contrastul cu acțiunea energică a Statelor Unite în Venezuela. S-a exprimat opinia că Rusia ar putea conduce cu ușurință o operațiune de capturare a unor lideri străini, dar respectă în prezent dreptul internațional și nu folosește astfel de metode.

Totodată, autorii reacțiilor se întreabă dacă Rusia nu ar trebui să angajeze specialiști americani pentru planificarea operațiunilor sale și critică faptul că, după aproape patru ani din războiul din Ucraina, nu a existat un răspuns dur de tipul celui aplicat de americani în Venezuela. Sentimentul dominant este cel al rușinii, generat de această percepută inactivitate în fața unui exemplu controversat, dar eficient, de acțiune militară.