Joi seara, creștinii ortodocși se pregătesc să sărbătorească Joia Mare, cunoscută și sub numele de Joia Neagră sau Joia Patimilor. Această zi este extrem de importantă în calendarul religios pentru că marchează momentul în care Iisus a spălat picioarele ucenicilor săi, demonstrând umilința și slujirea reciprocă. Mulți oameni organizează procesiuni și alte manifestări religioase în Joia Mare, pentru a marca importanța și semnificația acestei perioade din viața lui Iisus. În mitologia românească, Joimărița sau Joimărica a devenit o figură cunoscută în această zi. La origini, ea era o zeitate a morții, responsabilă cu supravegherea focurilor aprinse pentru cinstirea strămoșilor. Cu timpul, a devenit un personaj justițiar, luptând împotriva lenei și a hărniciei. Se spune că Joimărița este patroana torsului și a țesutului, supraveghind munca oamenilor cu grijă. Potrivit tradiției, ea face o vizită o dată pe an, în Joia Mare, pentru a cerceta munca femeilor. Dacă își găsește torsul sau țesătura abandonate, le arde unghiile și degetele cu cârma din mâna sa. Femeile înțelepte știu să oculteze munca lor când vine Joimărița, așa că pun la fereastră un crâmpei de pânză din anul trecut și aprind feștilele și câlții, pentru a o amăgi. Totuși, Joimărița este înțeleaptă și știe ce au făcut ele de-a lungul anului, așa că cântă prin curte: Pute-a câlți, Pute-a feștilă, Pute-a lene de copilă, Pute-a pânză nețesută, Și-a nevastă nebătută. Astfel, Joimărița îi încurajează pe oameni să fie harnici și să muncească din greu, făcând astfel un apel la ascultare și smerenie. Joi este o zi specială pentru credincioși, marcând un eveniment important în viața lui Iisus și aducând în același timp aminte de importanța muncii și a smereniei în viața noastră.