sfânta cuvioasă teodora de la sihla, pomenită în calendarul ortodox român pe 7 august

sfânta cuvioasă teodora de la sihla, pomenită în calendarul ortodox român pe 7 august

Pe 7 august, ortodoxia română sărbătorește pomenirea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, o figură emblematică a monahismului din nord-estul Moldovei. Născută în satul Vânători, județul Neamț, în jurul anului 1650, ea a trăit într-o perioadă marcată de domnia lui Vasile Lupu și de activitatea mitropolitului Varlaam Motoc. Tatăl său, Stefan Joldea, a fost boier și comis al cetății Neamț, remarcându-se ca un om important al vremii.

Inițial, Teodora s-a căsătorit cu un tânăr din Ismail, însă, pentru că nu au avut copii și simțind chemarea divină, a decis la aproape 30 de ani să intre în mănăstire, la îndemnul părinților. Soțul ei a făcut același pas, alegând să devină călugăr sub numele Eleodor. În cadrul mănăstirii Schitul Vârzaștri, din Râmnicu Sărat, ea a început viața monahală, urmând cu strictețe învățătura evanghelică: sărăcie voluntară, curățenie sufletească și ascultare.

Potrivit site-ului alba24.ro, după o invazie turcească care a cuprins regiunea Buzaului, stareța Teodora și câteva ucenice s-au retras în munții Vrancei, unde au construit un altar și o chilie. A petrecut acolo aproape un deceniu, rugându-se și postind. Ulterior, o descoperire divină a îndemnat-o să părăsească Vrancea și să se stabilească în munții Neamtului, în pădurile din jurul schiturilor Sihastria și Sihla.

Aici, ea s-a nevoit timp de mulți ani, trăind singură, în post și rugăciune, în condiții dificil de suportat. Trăind cu doar păpădie, fructe de pădure și alune, Sfânta Teodora a obținut daruri duhovnicești precum rugăciunea de foc, lacrimile de pocăință, răbdarea și iubirea nemărginită pentru Dumnezeu. Se spune că, prin harul său, nu mai simțea frig sau foame, fiind ajutată și de darul facerii de minuni.

La apropierea sfârșitului vieții, ea și-a rugat duhovnicul să îi aducă preot pentru a o împărtăși cu Sfintele Taine, fiind văzută de doi monahi din Sihastria în timpul rugăciunii. După împărtășanie, ea și-a încheiat viața pământească și a fost venerată ca sfânt.

Potrivit relatărilor, trupul și moaștele Sfintei Teodora au fost păstrate vreme de aproape 100 de ani în peștera de la Sihla. După 1830, moaștele au fost preluate de familia Sturza și așezate într-o raclă de argint în biserica lor din Miclauseni, județul Iași. În 1856, moaștele au fost donate Mănăstirii Pecersca din Kiev, unde se află și astăzi, în schimbul unor veșminte arhieriești și preoțești, potrivit notează portalul alba24.ro.