Ziua în care Iancu de Hunedoara a murit, într-un moment de triumf pentru creștinătate
Ziua în care Iancu de Hunedoara a murit, într-un moment de triumf pentru creștinătate
Pe 11 august 1456, istoria consemnează moartea voievodului Iancu de Hunedoara, în timpul unei campanii militare desfășurate în tabăra de la Zemun, lângă Belgrad. La scurt timp după ce a obținut una dintre cele mai importante victorii împotriva invadatorilor otomani, Iancu de Hunedoara s-a stins din viață.
Potrivit mai multor surse, inclusiv notează alba24.ro, sultanul Mahomed al II-lea, adversarul său de temut, i-a adus un omagiu, declarând: "Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om". După victoria de la Belgrad, a urmat o perioadă de aproape 70 de ani de pace relativă pe granița de sud-est a Regatului Ungariei.
Iancu de Hunedoara era înmormântat în Catedrala Romano-Catolică "Sfântul Mihail" din Alba Iulia, care deține două recorduri: fiind cea mai veche și totodată cea mai lungă din România, cu o lungime de 93 de metri în ax. Sarcofagul mare al voievodului se află la intrarea în catedrală, pe partea dreaptă, cu scene de luptă sculptate pe piatră și inscripția "S-a stins lumina lumii". Especialiștii cred însă că locul real al mormântului său nu corespunde cu cel al sarcofagului actual, care a fost mutat de mai multe ori de-a lungul secolelor pentru a evita profanarea în timpul invaziilor.
În jurul mormântului sunt așezate mormintele fratelui său, Ioan, decedat în 1442, și al fiului său, Ladislau, care a murit în 1458. Pontiful Calixt al III-lea a lăudat victoria de la Belgrad, considerând-o "cel mai fericit moment al vieții sale". De asemenea, a emis o bula papală, pe 6 august 1456, prin care toate clopotele bisericilor catolice din Europa trebuiau trase la ora 12:00, pentru a celebra victoria împotriva turcilor, o practică care se păstrează și astăzi, în amintirea deznodământului victoriei de la Belgrad.
După această victorie, sultanul Mahomed al II-lea a mobilizat forțe impresionante pentru cucerirea Belgradului, fiind trimise peste 150.000 de soldați, cu artilerie superioară celei folosite pentru asediul Constantinopolului și o flotă formată din peste 60 de galere și 150 de vase mai mici. Iancu a întărit cetatea cu 5.000 de mercenari și, în colaborare cu călugărul franciscan Ioan de Capistrano, a reușit să stilească o armată formată din aproximativ 30.000 de oameni, în majoritate vlahi și sârbi ortodocși.
Conform lui Camil Mureșan, citat de alba24.ro, armata creștină a reușit să distrugă o flotă otomana și să aducă o victorie suprinzătoare chiar dacă forțele creștine erau în inferioritate numerică. În zilele de la începutul lunii iulie, turcii au bombardat zidurile orașului, încercând să blocheze aprovizionarea, însă cetatea a rezistat, iar la 22 iulie, atacul de amploare al turcilor a fost respins odată cu pierderea a peste 24.000 de soldați inamici, în timp ce creștinii au suferit pierderi modeste, în jur de 4.000 de oameni.
Notează că strategia lui Iancu de Hunedoara, considerată modernă pentru acea vreme, a fost esențială în înfrângerea sultanului Mahomed al II-lea, în ciuda raportului slab de forțe favorabil creștinilor. Moda bătăliei de la Belgrad și victoria creștină au rămas importante în istoria europeană și mondială, fiind celebrate ca un moment de cotitură în rezistența împotriva expansiunii otomane.
